Lacul care dispare și reapare în interval de câteva ore. Motivul pentru care localnicii susțin că ar fi bântuit
Un lac din Irlanda de Nord a devenit celebru în întreaga lume dintr-un motiv neobișnuit: uneori dispare pur și simplu. Loughareema, cunoscut drept „Lacul care dispare”, poate fi plin de apă dimineața, iar câteva ore mai târziu să pară aproape complet sec. Fenomenul îi uimește atât pe cercetători, cât și pe turiștii atrași de povești misterioase.
Lacul se află în County Antrim, între localitățile Cushendun și Ballycastle. Ceea ce îl face special este faptul că apa nu se evaporă și nici nu se retrage lent, ci se scurge rapid printr-un sistem subteran. Această rețea ascunsă transportă apa pe o distanță de aproximativ 2,5 kilometri, până la un izvor care alimentează râul Carey. Chiar dacă acest traseu este cunoscut, modul exact în care lacul se golește atât de repede nu este pe deplin explicat.
Specialiștii recunosc că zona rămâne dificil de studiat.
„Loughareema este un peisaj dinamic și este fascinant să ghicești în ce stare îl vei găsi atunci când te apropii de lac. Apa dispare într-un sistem subteran despre care știm foarte puțin”, explică Paul Wilson, hidrogeolog la British Geological Survey din Belfast, pentru Express. Practic, lacul funcționează ca un robinet natural care se deschide și se închide fără un program clar.
Lacul care apare și dispare în mod misterios
Numele lacului vine din limba gaelică – „loch an rith amach” – și se traduce aproximativ prin „lacul care se scurge”. Denumirea descrie perfect comportamentul său imprevizibil, observat de localnici de secole.
Pe lângă explicațiile științifice, Loughareema este înconjurat și de povești care îi sporesc faima. Oamenii din zonă spun că, adesea, lacul este acoperit de ceață densă și că se aud sunete ciudate, mai ales noaptea sau pe vreme închisă.
Cea mai cunoscută legendă vorbește despre un accident petrecut în 1898, când colonelul John Magee McNeile ar fi murit încercând să traverseze lacul cu o trăsură trasă de cai, în timpul unei inundații puternice. De atunci, se crede că spiritele celor care și-au pierdut viața în zonă încă bântuie locul.
În prezent, un drum îngust traversează lacul și este suficient de înalt pentru ca mașinile să poată circula chiar și atunci când apa revine. Cu toate acestea, dispariția rapidă a lacului rămâne un spectacol rar, care continuă să stârnească uimire și curiozitate, fiind un exemplu clar că natura încă ascunde multe secrete.
