Misteriosul Stonehenge ar fi fost „primul stadion” al Marii Britanii cu competiții și adunări uriașe

Stonehenge, una dintre cele mai misterioase construcții din lume, ar putea fi privită dintr-o perspectivă complet diferită față de cea consacrată. O nouă teorie propusă de curatorul sitului sugerează că monumentul nu avea doar rol religios sau ceremonial, ci funcționa și ca un spațiu de adunare cu activități sportive.

Stonehenge, una dintre cele mai misterioase construcții din lume. Foto: Pixabay

Ideea este că, în urmă cu aproximativ 4.500 de ani, aici s-ar fi desfășurat jocuri de forță, viteză și îndemânare, asemănătoare unor competiții sportive primitive. Ipoteza este susținută de indicii arheologice care arată prezența unor adunări masive de oameni din toate regiunile Marii Britanii.

Curatorul merge mai departe și susține că chiar transportul pietrelor uriașe ar putea fi interpretat ca o formă de competiție între grupuri.

Stonehenge și ipoteza „arenei” preistorice

Win Scutt, curator al monumentului pentru English Heritage, propune o interpretare neobișnuită: Stonehenge ar fi putut funcționa ca un fel de arenă a Epocii Pietrei.

El compară posibilele activități de aici cu Jocurile Panhelenice din Grecia antică, unde se desfășurau alergări, aruncări și lupte.

În această viziune, adunările de la Stonehenge nu erau strict ceremoniale, ci includeau și competiții între grupuri venite din regiuni diferite ale insulei, scrie Expres.

Conform acestei teorii, chiar și construirea monumentului ar fi putut implica o formă de competiție între grupuri.

Pietrele, susține Scutt, au fost transportate pe distanțe extreme. De exemplu sarsenii de 25 de tone provin din Marlborough Downs, pietrele albăstrii din sud-vestul Țării Galilor, iar unele blocuri au fost aduse chiar din nord-estul Scoției.

„Cred că ar fi putut exista un fel de sport în aducerea acestor pietre aici”, a spus el. „Echipe de oameni, un pic de competiție, o provocare”.

Dovezi pentru adunări masive și viață comunitară

Un argument important în favoarea acestei ipoteze îl reprezintă descoperirile arheologice din zonă.

Printre cele mai convingătoare dovezi fizice se află depuneri uriașe de oase de porc descoperite în zonă, ale căror semnături chimice indică origini din întreaga Britanie, de la sud-vestul Țării Galilor până în Scoția și nord-estul Angliei, relatează The Times.

De asemenea, la Durrington Walls, o așezare aflată în apropierea monumentului, au fost identificate urme ale unor locuiri temporare.

Acestea indică prezența unor grupuri numeroase de oameni care ar fi putut lucra simultan la activități diferite. Scutt sugerează că între grupuri putea exista o formă de competiție informală: cine sapă mai rapid, cine transportă mai eficient sau cine finalizează o sarcină primul.

Luke Winter, arheologul experimental care a coordonat proiectul sălii, a spus că amploarea transportului a 75 de pietre, cu greutăți între trei și 45 de tone, pe distanțe de până la 500 de mile, indică ceva mai mult decât bunăvoință comunitară simplă. „De ani de zile am vorbit despre asta ca despre un proces organic, bazat pe bunăvoință”, a spus el. „Dar ai putea argumenta că oamenii trebuiau direcționați să facă asta dintr-un motiv. Nu este doar un grup de prieteni care se adună. Dacă există un ușor avantaj competitiv, asta ajută”.