Orașul modern care ascunde tuneluri subterane vechi de secole. Pentru ce era folosit labirintul misterios
O descoperire arheologică spectaculoasă readuce în atenție una dintre cele mai fascinante civilizații ale lumii. Sub Cuzco, fosta capitală a Imperiului Inca, cercetătorii au confirmat existența unei vaste rețele de tuneluri subterane, cunoscută sub numele de chincana.
Această rețea, ascunsă timp de secole sub orașul modern, oferă o perspectivă complet nouă asupra modului în care incașii își organizau spațiul urban, apărarea și chiar ceremonialul religios. Descoperirea demonstrează încă o dată nivelul avansat de inginerie și planificare urbană atins de această civilizație, relatează Popular Mechanics.
Tunelurile ascunse sub Templul Soarelui
Punctul central al descoperirii se află sub Templul Soarelui (Qorikancha), unul dintre cele mai sacre și importante edificii ale Imperiului Inca. Cercetările arată că tunelurile pornesc chiar din această zonă, ceea ce sugerează că ele aveau un rol strategic și simbolic major.
Pentru incași, Templul Soarelui nu era doar un loc de cult, ci și un centru al puterii religioase și politice, iar existența unor pasaje subterane care pleacă de aici indică o infrastructură bine gândită, menită să asigure deplasări rapide și sigure, ferite de privirile exterioare.
Arheologul Jorge Calero Flores a explicat că a fost identificat un tunel principal care lega Templul Soarelui de impresionanta fortăreață Sacsahuaman, aflată la peste 1,6 kilometri distanță.
Această legătură subterană ar fi permis circulația rapidă între centrul religios al orașului și una dintre cele mai importante structuri defensive ale imperiului. În plus, sistemul include trei ramificații secundare: una în apropierea Bisericii San Cristóbal, alta în zona fortăreței și o a treia care duce spre Callispuquio.
Dimensiunile pasajelor, aproximativ 2,6 metri lățime și 1,6 metri înălțime, indică faptul că acestea nu erau simple galerii, ci spații funcționale, posibil folosite inclusiv pentru transportul elitei incașe pe tărgi, așa cum sugerează cercetătorii.
Cum au fost construite chincanele
Potrivit Asociația Arheologilor din Peru, tunelurile au fost realizate printr-o tehnică elaborată, care presupunea săparea unor șanțuri adânci, consolidarea pereților cu blocuri de piatră atent fasonate și acoperirea acestora cu grinzi sculptate.
Această metodă arată nu doar măiestria tehnică a incașilor, ci și capacitatea lor de a construi structuri durabile, capabile să reziste timp de secole. Chincanele nu erau simple pasaje improvizate, ci parte integrantă a unui plan urban coerent, gândit pe termen lung.
Existența tunelurilor subterane din Cuzco era menționată încă din secolul al XVI-lea, în textele iezuiților spanioli. În anul 1594, un iezuit anonim descria un pasaj care lega reședința episcopului de Catedrala din Cuzco, menționând că acesta își avea originea în zona Templului Soarelui.
Mai târziu, cronicarul Anello de Oliva a relatat despre existența mai multor pasaje subterane în oraș. Aceste documente istorice, considerate mult timp simple relatări sau legende, au devenit puncte de plecare esențiale pentru cercetările arheologice moderne.
Tehnologie modernă pentru o lume antică
Pentru a confirma și cartografia rețeaua de tuneluri, cercetătorii au apelat la tehnologii moderne, precum prospectarea acustică, utilizată pentru identificarea golurilor din subteran, și radarele de penetrare a solului, care au permis realizarea unei hărți detaliate a chincanei.
Arheologul Mildred Fernandez Palomino a subliniat că următoarea etapă este cea a săpăturilor controlate, menite să permită accesul efectiv în tuneluri. Această fază este crucială pentru a înțelege pe deplin funcționalitatea și importanța rețelei subterane.
