Parcul Cișmigiu. De ce nu-i plăcea lui Tudor Arghezi numele și ce nu știu mulți despre cel mai vechi parc din Capitală
Parcul Cișmigiu este un loc emblematic al Bucureștiului, plin de farmec, istorie și povești neștiute. Deși este iubit de generații întregi de bucureșteni și turiști, nu toată lumea a privit cu ochi buni tot ce ține de el. Printre cei care au avut rezerve se numără chiar Tudor Arghezi, care critica numele parcului, considerându-l nepotrivit și lipsit de rezonanță românească. Cu toate acestea, Cișmigiul și-a păstrat locul special în inima orașului și continuă să fascineze prin detaliile sale neobișnuite și prin atmosfera aparte pe care o oferă.
Parcul Cișmigiu este, fără îndoială, unul dintre cele mai îndrăgite locuri din inima Bucureștiului. Aleile sale înguste, atmosfera elegantă și istoria bogată îl fac un reper al orașului. Totuși, nu toți bucureștenii celebri au fost pe deplin încântați de acest simbol al Capitalei. Scriitorul Tudor Arghezi, cunoscut pentru spiritul său critic, nu a fost deloc mulțumit de denumirea parcului.
„Cișmigiu. Nu-i nici frumos, nici românesc numele acestei grădini cu farmece. El sună turcește, ca tinichigiu, giuvaergiu, iaurgiu, simigiu, surugiu, boiangiu… Și ați băgat, firește, de seamă, că aceste cuvinte bolnave pier, ucise de viața graiului viu, înainte chiar ca meșteșugurile, pe care le numesc, să fi pierit de tot. Sfatul municipal care va cuteza să șteargă turcismul numelei acestei păduri de bijuterii vegetale, înlocuindu-l cu un nume de pom, de buruiană sau de floare, va face grădina capitalei, din mijlocul orașului, și mai frumoasă”, scria Arghezi în volumul „Cu bastonul prin București”, editura pentru Literatură, 1961.
Chiar dacă denumirea i s-a părut inadecvată, Parcul Cișmigiu a continuat să își construiască renumele ca loc emblematic al orașului. Este cel mai vechi parc din București, inaugurat oficial în anul 1854, iar în 2025 împlinește 171 de ani. Povestea sa începe, însă, în 1780, când domnitorul Alexandru Ipsilanti i-a cerut „Marelui Cișmigiu”, responsabilul cu cișmelele orașului, să construiască două fântâni în zonă. De la această funcție vine și numele parcului, atât de criticat de Arghezi.
Curiozităţi despre Parcul Cişmigiu
În amenajarea grădinii au fost aduși aproximativ 30.000 de arbori și arbuști din jurul orașului, dar și plante ornamentale din Brașov și Viena. În 1882, parcul a fost iluminat electric, fiind printre primele spații publice din Capitală care s-au bucurat de acest progres.
La început, Cișmigiul era frecventat de elitele vremii, iar regulile erau stricte: nu se permiteau gălăgia, vorbele urâte, mizeria sau activitățile comerciale. De asemenea, lacul artificial care atrage și astăzi vizitatorii s-a transformat iarna în patinoar natural, un obicei început în 1883.
În parc pot fi descoperite și alte elemente inedite: ruinele unei mănăstiri din 1756, construite de logofătul Văcărescu, cu un tunel secret care lega zona de Palatul Crețulescu; Izvorul Sissi Stefanidi, o statuie în memoria unei tinere care a murit; și monumentul închinat soldaților francezi căzuți în Primul Război Mondial. Tot aici a fost montat și primul chioșc de ziare din București, care a fost refăcut și se poate vedea și astăzi.
Puțini știu că, la un moment dat, parcul a găzduit chiar și o mini grădină zoologică, cu urși, lupi, castori, păuni, pești și alte viețuitoare. În timp, animalele au fost retrase, pentru că întreținerea lor devenise prea costisitoare, potrivit Adevărul.ro.
În ciuda rezervei lui Tudor Arghezi față de nume, Cișmigiul rămâne un simbol viu al Bucureștiului, un loc care păstrează în liniștea lui povești, nostalgii și o eleganță aparte, greu de găsit în altă parte.
