Povestea de film a româncei care a fost dată de mamă unei familii din Turcia când avea doar 7 zile. Acum ar face orice să o cunoască pe cea care i-a dat viață
Într-o lume plină de povești de viață incredibile, istoria Deryei strălucește ca un far de speranță și curaj. Născută pe 19 octombrie 1994, în Istanbul, Derya a fost separată de mama ei biologică, o tânără româncă pe nume Nina, când avea doar o săptămână.
Această poveste emoționantă, care pare desprinsă dintr-un film, ne arată cum dragostea și destinul pot interconecta vieți aparent separate.
A lăsat-o să plece pentru că își dorea pentru ea o viață mai bună
Mama biologică a Deryei a ales cu greu să o încredințeze unei familii din Turcia, după ce a discutat cu un prieten de-al său, care avea să devină tatăl adoptiv al fetiței, se arată în textul în care își spune povestea de viață, postat pe pagina de Facebook The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitați ai României.
Această decizie, deși dificilă, a fost gândită în spiritul iubirii și al unui viitor mai bun pentru copil. Derya a crescut în sânul unei familii care o trata ca pe o prințesă, având parte de tot ce și-ar putea dori un copil: iubire necondiționată, susținere și oportunități.
Cu toate acestea, în adâncul sufletului său, Derya simțea mereu că există o piesă lipsă în puzzle-ul identității sale.
După 30 de ani, tatăl său adoptiv a avut curajul să îi spună adevărul despre originile sale românești, ceea ce a stârnit în ea un amestec de emoții. Întrebările au început să se agite: Cine era mama ei? Ce s-a întâmplat cu ea?
În acea seară de 19 octombrie 1994, când a fost întâlnită de familia adoptivă pe o stradă laterală din Istanbul, a început o nouă viață pentru Derya. Totuși, dorința de a-și cunoaște mama biologică a crescut odată cu ea. Deși a avut parte de o copilărie fericită, simțea că legătura cu mama ei biologică o așteaptă undeva în lume.
Derya își caută cu disperare mama naturală
Căutările Deryei nu sunt doar o simplă căutare a unui nume sau a unei fețe. Este o căutare a rădăcinilor, a identității și a conexiunii umane. „Îmi doresc să o strâng în brațe, să o ating și să o simt lângă mine măcar pentru o clipă," spune Derya, cu o sinceritate care te înduioșează.
Pentru a-și îndeplini visul, Derya face un apel emoționant către toți românii: „Vă cer ajutorul tuturor românilor din România și nu numai, să DISTRIBUITI anunțul meu cât mai mult posibil poate ajunge și la mama mea."
Derya își dorește nu doar să își cunoască mama, ci și să descopere posibili frați și surori. Cu fiecare distribuire a mesajului ei, se aprinde o speranță, o fărâmă de șansă de a reîntregi o familie despărțită de soartă.
Într-o lume în care poveștile de adopție pot fi pline de durere și incertitudine, povestea Deryei este una de curaj, iubire și perseverență.
