Povestea fantastică a Arhiducesei care a ucis o actriță și a sfidat naziștii. A murit într-un mormânt nemarcat
Viața arhiducesei Elisabeth Marie a Austriei pare desprinsă dintr-un roman istoric plin de contraste: fast imperial și tragedii personale, scandaluri mondene și opțiuni politice radicale, iubire, pierdere și, în cele din urmă, o alegere deliberată a simplității. Destinul ei a reflectat perfect prăbușirea unei lumi și nașterea alteia în Europa Centrală a secolului XX.
Singurul copil al prințului moștenitor Rudolf al Austriei și al prințesei Stéphanie a Belgiei, Elisabeth Marie s-a născut în 1883 într-un imperiu uriaș, Austro-Ungaria, întins pe sute de mii de kilometri pătrați. A murit însă în 1963 într-o Austrie micșorată, devastată de două războaie mondiale, fără monarhie și fără strălucirea trecutului, potrivit turismistoric.ro
De la nepoată de împărat, a ajuns simplă cetățeancă. Și a dorit ca finalul său să fie lipsit de orice simbol aristocratic: un mormânt simplu, fără nume.
Umbra tragediei de la Mayerling
Copilăria ei a fost marcată de unul dintre cele mai controversate episoade ale monarhiei habsburgice. În 1889, când Elisabeth avea doar cinci ani, tatăl ei, prințul moștenitor Rudolf, s-a retras într-un pavilion de vânătoare de lângă Viena împreună cu amanta sa, baroneasa Mary Vetsera.
Câteva ore mai târziu, amândoi au fost găsiți morți. Versiunea cel mai des acceptată spune că Rudolf și-a împușcat iubita, apoi s-a sinucis, într-un pact al morții. Curtea imperială a încercat să mușamalizeze scandalul, invocând o moarte naturală, dar zvonurile au circulat decenii întregi.
Împăratul Franz Joseph a preluat custodia nepoatei sale și i-a limitat drastic libertatea, dorind să evite noi scandaluri. Relația cu mama ei s-a răcit în anii următori, mai ales după ce aceasta s-a recăsătorit și a părăsit viața imperială.
Elisabeth Marie a rămas cu sentimentul că memoria tatălui său trebuia apărată, fără să realizeze că drama familiei fusese declanșată chiar de el.
Căsătoria și scandalul care a șocat Viena
În 1902, tânăra arhiducesă s-a îndrăgostit de prințul Otto von Windisch-Grätz. Povestea nu a fost însă romantică: împăratul a impus practic căsătoria, iar mirele a fost obligat să rupă o logodnă anterioară.
Mariajul s-a dovedit rapid nefericit. Otto și-a găsit consolarea în brațele unei actrițe și cântărețe franceze de operă, Louise Ziegler, celebră în cercurile mondene din Praga.
Când a aflat, Elisabeth Marie, în vârstă de doar 20 de ani, a reacționat exploziv. A intrat în apartamentul soțului, a scos un revolver cu mâner de aur și, după ce a îndepărtat valetul care încerca să-i blocheze accesul, a pătruns în dormitor și a împușcat-o pe rivală în piept.
Ziegler a murit ulterior din cauza rănilor. Incidentul a provocat rumoare la Curtea din Viena, dar scandalul a fost rapid mușamalizat, iar presa vremii a tratat-o pe tânăra arhiducesă cu surprinzătoare indulgență.
Căsnicia era practic distrusă. Cei doi aveau patru copii, însă trăiau deja vieți separate.
Prăbușirea imperiului și reinventarea ei
Primul Război Mondial a pus capăt lumii în care se născuse. Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat în 1918, iar familia imperială a pierdut puterea și privilegiile politice.
Elisabeth Marie, extrem de bogată datorită moștenirilor primite de la bunicii săi imperiali, nu mai avea obligația de a păstra aparențele aristocratice. Relația cu soțul ei s-a încheiat definitiv, iar lupta pentru custodia copiilor a devenit amară.
În mod neașteptat pentru o Habsburgă, ea a făcut apoi un pas radical: în 1921 s-a înscris în Partidul Social-Democrat, devenind cunoscută drept „Arhiducesa Roșie”. Participa la mitinguri, vindea garoafe roșii la manifestațiile de 1 Mai și sprijinea activ proiecte sociale, feministe și organizații pentru copii.
În această perioadă s-a apropiat de liderul social-democrat Leopold Petznek, cu care a început o relație și s-a mutat într-o vilă la marginea Vienei. Când fostul ei soț a încercat să obțină custodia copiilor, a fost întâmpinat de susținători socialiști înarmați și a plecat fără rezultat.
Confruntarea cu fascismul și naziștii
Anii ’30 au adus ascensiunea regimurilor autoritare. După anexarea Austriei de către Germania nazistă, social-democrații au fost persecutați. Originea habsburgică i-a oferit Elisabeth o anumită protecție, însă Petznek a fost arestat în 1944 și trimis în lagărul de concentrare Dachau, unde a rămas până la eliberarea din 1945.
După război, viața lor nu a redevenit ușoară. Vila le-a fost confiscată temporar, iar abia în 1948 Elisabeth Marie a divorțat oficial de primul soț și s-a căsătorit civil cu Petznek. Au rămas împreună până la moartea acestuia, în 1956.
Finalul ales de ea
Ultimii ani au găsit-o slăbită, retrasă și înstrăinată de propriii copii. La 16 martie 1963, Elisabeth Marie a murit la Viena, la 80 de ani.
Testamentul ei a surprins din nou: a cerut să fie înmormântată într-un mormânt simplu, fără nume, alături de al doilea soț, iar averea să fie lăsată statului.
Astfel s-a încheiat viața unei femei care a supraviețuit prăbușirii unui imperiu, două războaie mondiale, fascismului și nazismului, și care a refuzat până la capăt să trăiască după regulile impuse de alții.
Chiar și în moarte, a rămas stăpână pe propriul destin.
