Bărbatul care are o grădină de Cartea Recordurilor: „Legumele mele sunt uriașe!”
În Gloucestershire, Marea Britanie, grădina lui Graham Barratt a devenit, în vara lui 2025, un loc demn de Cartea Recordurilor Guinness. Pasionat de cultivarea legumelor uriașe, Graham a reușit să obțină nu mai puțin de patru titluri mondiale într-un singur sezon, transformându-și hobby-ul într-o adevărată performanță internațională.
Primul succes a venit pe 2 iunie, odată cu o păstaie de mazăre impresionantă, care a atins 18 cm – cea mai lungă din lume. Recordul a fost confirmat de experți după ce păstaia, provenită dintr-o varietate rară, a depășit cu mult dimensiunile uneia obișnuite. Pe 11 iulie, Graham a continuat seria spectaculoasă cu o roșie verde mexicană uriașă (cunoscută și sub numele de tomatillo), din soiul „Plaza Latina Giant”.
S-a apucat de grădinărit în urmă cu un deceniu
Fructul a cântărit 140 g, devenind astfel cea mai grea roșie verde mexicană din lume. Este de patru ori mai mare decât una obișnuită și a depășit recordul anterior de 104 g. Ultimele două reușite au venit pe 28 iulie, când Barratt a stabilit un dublu record cu o lufă. Prima performanță: cea mai lungă lufă din lume, care a măsurat 1,396 m, cu 10 cm mai mult decât recordul precedent.
A doua: cea mai mare lufă, cu o greutate de 2,82 kg, depășind vechiul prag cu 0,2 kg. Aceste reușite nu sunt întâmplătoare. Graham, care cultivă legume competitiv de mai bine de zece ani, afirmă că secretul constă în alegerea atentă a semințelor și în folosirea serelor profesionale.
„Vremea blândă din această vară și posibilitatea de a lucra în sere de tip tunel au făcut diferența”, explică el. În trecut, Barratt a mai gustat succesul, deținând pentru scurt timp recordul pentru cea mai mare țelină, cu 6,33 kg, pierdut ulterior în fața unui concurent cu 6,60 kg. Pentru Graham, recordurile nu înseamnă doar trofee, ci și satisfacția de a vedea zâmbetele celor care descoperă „uriașii” săi în cadrul competițiilor. „Este un sport plin de variabile, dar recompensele sunt uriașe”, spune el, convins că grădina lui nu este doar un colț de verdeață, ci un adevărat colț de istorie – un loc unde legumele intră în istorie.
