Bucata de pânză de pe canapeaua pe care s-a sinucis Hitler duce la descoperiri șocante
O bucată de material pătată de sânge, veche de aproape un secol, a dezvăluit pentru prima oară ADN-ul lui Adolf Hitler, oferind oamenilor de știință o fereastră neașteptată în viața privată și genetică a dictatorului. Studiile au scos la iveală informații șocante despre strămoșii săi și posibile boli grave care i-ar fi marcat viața.
Profesoara Turi King, care a condus o echipă internațională de cercetători, a reușit să infirme miturile privind originea evreiască a lui Hitler și să identifice tulburări genetice rare, fără a confirma însă diagnostice certe. Materialul provenea de pe canapeaua din buncărul subteran pe care Hitler s-a sinucis și a fost păstrat ca trofeu de război, fiind astăzi expus la Muzeul de Istorie Gettysburg.
Descoperirile sugerează, printre altele, că sindromul Kallmann i-ar fi afectat pubertatea, dezvoltarea genitală și, posibil, viața sexuală, oferind noi perspective asupra comportamentului său obsesiv pentru politică și lipsa unei vieți private.
Descoperirea ADN-ului lui Hitler
În timp ce titlurile s-au concentrat în principal pe întrebarea dacă dictatorul nazist avea un penis mic și un singur testicul, mai grave sunt descoperirile conform cărora ADN-ul său a arătat rate „foarte mari” pentru o predispoziție la autism, schizofrenie și tulburare bipolară, scrie BBC. Înseamnă asta că avea aceste afecțiuni neurologice?
Deloc, spun experții – nu este un diagnostic. Cu toate acestea, au fost exprimate îngrijorări cu privire la stigmatizare și la cât de etică a fost cercetarea, ridicând întrebarea: ar fi trebuit să fie făcută?
„M-am chinuit mult ”, spune profesoara Turi King în primele minute ale documentarului Channel 4 despre cercetare, intitulat „ADN-ul lui Hitler: Planul unui dictator”.
Geneticiana a declarat pentru BBC că, atunci când a fost rugată pentru prima dată să participe la proiect, în urmă cu câțiva ani, era foarte conștientă de potențialele implicații ale studierii ADN-ului cuiva precum Adolf Hitler: „Nu sunt interesată să provoc agitație”.
Totuși, spune ea, era probabil ca cineva să o facă la un moment dat și, cel puțin sub supravegherea ei, putea să se asigure că cercetarea a fost realizată cu rigoare academică și cu toate „precauțiile și măsurile de siguranță”.
Trebuie menționat că este vorba de același profesor care a condus cercetarea genetică pentru identificarea scheletului lui Richard al III-lea, descoperit îngropat sub o parcare din Leicester în 2012.
Bucata de material pătată de sânge, veche de acum de 80 de ani - a fost luată de experți de pe canapeaua din buncărul subteran al lui Hitler, unde acesta s-a sinucis când forțele aliate au invadat Berlinul la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
În timp ce inspecta adăpostul, colonelul Roswell P. Rosengren din armata americană a văzut o oportunitate de a obține un trofeu de război unic și a pus materialul în buzunar. Acesta este acum expus la Muzeul de Istorie Gettysburg din Statele Unite.
„Ne spune multe despre faptul ... că nu a avut viață provată”
Oamenii de știință sunt siguri că acesta este într-adevăr sângele lui Hitler, deoarece au reușit să potrivească perfect cromozomul Y cu o mostră de ADN de la o rudă de sex masculină de-a sa, care fusese colectată cu un deceniu mai devreme.
Este prima dată când ADN-ul lui Hitler a fost identificat. Cert este, potrivit experților, că Hitler nu era de origine evreiască, un zvon care circula încă din anii 1920.
O altă descoperire importantă este că suferea de sindromul Kallmann, o tulburare genetică care, printre altele, poate afecta pubertatea și dezvoltarea genitală. Mai exact, poate duce la microfalus și criptorhidie.
Sindromul Kallmann poate afecta și libidoul, ceea ce este deosebit de interesant, potrivit istoricului și lectorului la Universitatea din Potsdam, Dr. Alex Kay , care apare în documentar.
„Ne spune multe despre viața sa privată – sau, mai precis, despre faptul că nu a avut viață privată”, explică el.
Istoricii au dezbătut mult timp de ce Hitler era atât de dedicat politicii, „aproape până la excluderea oricărei vieți private”, iar acest lucru ar putea ajuta la explicarea fenomenului.
De-a lungul documentarului, experții insistă că analiza ADN-ului nu este un diagnostic, ci o indicație a predispoziției - nu înseamnă că Hitler a avut vreuna dintre aceste afecțiuni.
Controverse și critici
Cu toate acestea, unii geneticieni și-au exprimat îngrijorarea că descoperirile sunt prea simpliste.
Denise Syndercombe Court , profesoară de genetică criminalistică la King's College London, consideră că aceștia „au depășit limitele presupunerilor lor”.
„În ceea ce privește caracterul sau comportamentul, aș spune că este destul de inutil ”, a declarat pentru BBC profesoara Court, care a testat aceeași probă de sânge în 2018.
„Doar pentru că ai ceva codificat în ADN-ul tău nu înseamnă că vei exprima acel lucru”, a fost de părere și dr. Sundhya Raman.
„Privind rezultate genetice ca acestea, există riscul de stigmatizare. Oamenii s-ar putea gândi: «Este diagnosticul meu legat de cineva care a făcut lucruri atât de oribile?» ”
Societatea Națională de Autism din Marea Britanie a ripostat imediat, numind descoperirile un „truc ieftin”.
„Chiar mai rău decât știința de calitate slabă, suntem șocați de lipsa de respect cruntă a documentarului față de sentimentele persoanelor cu autism”, a declarat Tim Nicholls, director asociat de cercetare. „Persoanele cu autism merită mai mult de atât”.
