Monemvasia și alte colțuri ascunse ale Greciei unde turismul de masă nu a ajuns
Italia,
Spania și Franța pot avea farmecul lor, însă când vine vorba despre vacanțe
mediteraneene, nicio țară nu se compară cu Grecia. Orașe albe agățate de stânci
abrupte, cupole albastre care contrastează cu apusurile portocalii ale Mării
Egee și plaje cu ape turcoaz definesc imaginea clasică a Greciei. Cu peste 220
de insule, țara oferă mult mai mult decât celebrele Santorini sau Mykonos.
Dincolo de locurile devenite simboluri turistice există destinații mai puțin
cunoscute, unde atmosfera autentică s-a păstrat aproape intactă.
De la orașe medievale fortificate până la insule fără mașini sau teritorii monastice aproape autonome, aceste locuri spun o altă poveste a Greciei. Sunt destinații care îmbină istoria, liniștea și peisajele spectaculoase.
Monemvasia
Croația are celebrul Dubrovnik, însă Grecia poate concura cu un loc la fel de spectaculos, dar mult mai puțin aglomerat: Monemvasia. Orașul este construit pe o imensă stâncă insulară, legată de continent printr-un dig îngust, și reprezintă una dintre cele mai vechi așezări fortificate locuite continuu din Europa.
Străzile pavate, casele din piatră vechi de secole și micile piețe dominate de biserici sculptate în stâncă creează o atmosferă medievală aproape intactă. O mare parte din clădiri datează din perioada bizantină, iar localitatea a evitat distrugerile majore provocate de marile războaie europene sau de cucerirea otomană.
Numele orașului reflectă chiar geografia locului: „Moni” înseamnă „singur”, iar „Emvasis” – „intrare”. Monemvasia are, practic, o singură cale de acces, istmul îngust care o leagă de continent. Tocmai această poziție dificil de atacat a contribuit la conservarea sa.
Astăzi, Orașul Vechi este aproape complet lipsit de mașini, iar vizitatorii pot explora bastioanele, pot descoperi tavernele de pe malul apei sau pot admira apusul de pe platformele panoramice ale Orașului de Sus, potrivit Travel off Path.
Hydra
Hydra este una dintre cele mai liniștite și autentice insule grecești. Aici nu există mașini, iar bicicletele sunt, de asemenea, interzise. Ritmul insulei este dictat de mersul pe jos sau de micile bărci care leagă portul de plajele din jur.
Insula este relativ mică, aproximativ 19 kilometri de la un capăt la altul, iar majoritatea plajelor pot fi atinse ușor pe jos din orașul Hydra. Kamini, un golf mic cu pietriș, se află la doar 20 de minute de mers pe jos, iar plaja Vlychos, mai retrasă, poate fi atinsă în aproximativ 30–40 de minute sau cu taxiul pe mare.
Atmosfera este radical diferită de insulele grecești dominate de turismul de masă. Străduțele decorate cu flori, tavernele tradiționale și portul pitoresc oferă o experiență relaxată, aproape atemporală.
Unul dintre cele mai populare trasee este drumul spre Mănăstirea Profitis Ilias, situată pe un deal deasupra insulei, de unde se deschide o panoramă impresionantă asupra Mării Egee.
Ioannina
Deși multe dintre destinațiile celebre ale Greciei sunt legate de litoralul egeean, orașul Ioannina arată o altă față a țării. Situat în nordul Greciei, pe malul lacului Pamvotis, orașul combină moștenirea bizantină cu influențe otomane.
Casele tradiționale cu balcoane din lemn, promenada de pe malul lacului și piețele animate oferă o atmosferă distinctă. Castelul fortificat în perioada otomană și bazarurile în stil oriental amintesc de trecutul multicultural al regiunii.
Una dintre principalele atracții este insula Pamvotis, aflată chiar în mijlocul lacului. Cu o lungime de aproximativ 700 de metri, poate fi explorată în mai puțin de o oră. Aici se află mai multe mănăstiri istorice, unele încă locuite de călugări, precum și case tradiționale și mici ateliere artizanale.
Ioannina este și un oraș universitar important. Universitatea atrage studenți din întreaga Grecie, ceea ce conferă orașului o atmosferă energică, mai ales în weekend.
Kastellorizo
Izolarea geografică face din Kastellorizo una dintre cele mai neobișnuite destinații ale Greciei. Insula are doar aproximativ 600 de locuitori permanenți și se află la peste 120 de kilometri est de Rhodes, cea mai apropiată insulă grecească locuită.
În mod paradoxal, coasta Turciei este mult mai aproape, la doar câțiva kilometri distanță. Accesul se face prin zboruri limitate din Rhodes sau cu feribotul. Din orașul turcesc Kaş, aflat chiar peste strâmtoare, traversarea durează doar câteva minute cu barca.
Portul este dominat de case neoclasice colorate în nuanțe pastelate și de un minaret roșu, rămas din perioada otomană. Deși moscheea nu mai este activă, ea amintește de istoria complexă a insulei.
Pe un deal abrupt se află Castelul Cavalerilor Sfântului Ioan, construit pentru a apăra insula de invaziile din Asia Mică. În apropiere se află și insulița Rho, asociată cu eroina greacă Lela Karagianni, cunoscută pentru gestul simbolic de a ridica zilnic steagul Greciei înainte ca suveranitatea asupra zonei să fie oficial recunoscută.
Athos
Pe harta Greciei continentale se observă trei peninsule înguste care înaintează în Marea Egee, formând peninsula Halkidiki. Athos reprezintă al treilea dintre aceste „degete”.
Deși nu este un stat independent, Muntele Athos are un statut special recunoscut de Constituția Greciei. Teritoriul este administrat autonom de comunitatea monastică și are propriile reguli și propriul sistem administrativ.
Accesul este strict controlat, iar vizitatorii au nevoie de permise speciale pentru a intra pe peninsulă. Această izolare a permis păstrarea unei tradiții monastice vechi de peste o mie de ani.
Pentru mulți vizitatori, Athos rămâne una dintre cele mai misterioase și neobișnuite regiuni ale Greciei, un loc unde timpul pare să fi rămas aproape neschimbat.
