Orașul în care o cină cu stele Michelin costă 1 euro. Arată ca în cărțile poștale
În inima Marsiliei, gastronomia de elită se întâlnește cu solidaritatea socială. În orașul-port unde arome din toate colțurile lumii se amestecă de peste două milenii, restaurantele cu stele Michelin au început să rescrie regulile meselor de lux și să dovedească faptul că fine dining-ul nu este doar pentru privilegiați.
La restaurantul Le République, condus de bucătarul premiat Sébastien Richard, o masă completă cu trei feluri costă, pentru o parte dintre clienți, doar 1 euro, scrie BBC.
În spatele fațadei elegante, bucătăria scoate zilnic preparate sofisticate cu influențe provensale, iar în sală se amestecă turiști, localnici și persoane care, adesea, iau pentru prima dată masa într-un restaurant.
Aproximativ 40% dintre oaspeți plătesc doar acest preț simbolic, restul contribuind cu tarife obișnuite, pentru a susține modelul social. Printre angajați se numără oameni care au trecut prin situații dificile — unii eliberați recent din închisoare, alții aflați la primul lor loc de muncă.
„Astăzi, rafinamentul nu înseamnă doar plating perfect, ci și empatie. Aici, o masă bună e un drept, nu un lux”, spune unul dintre coordonatori.
Marsilia, capitala restaurantelor solidare
Le République este doar una dintre cele zece întreprinderi solidare din Marsilia. Un alt exemplu este L’Après M, fostul restaurant McDonald’s preluat de foști angajați și transformat într-un spațiu comunitar.
În locul burgerilor industriali, meniul include creații gourmet realizate de un bucătar cu trei stele Michelin. Tot aici, voluntarii livrează gratuit mese sănătoase persoanelor fără adăpost sau cu venituri mici.
Cel mai nou membru al acestei rețele este Chaleur, deschis în iunie 2025. În timpul prânzului, sala e plină: oaspeții se bucură de supă rece de castraveți cu scoici, smochine și semințe de dovleac prăjite. Meniul complet cu vin costă 25 de euro, dar cei în dificultate pot plăti doar 8.
„Bunătatea e o formă egoistă de a mă simți împlinit”, spune Raphaël Raynard, cofondatorul Chaleur. „Adevărata bogăție vine din legăturile pe care le construim.” Echipa sa a oferit recent 300 de mese gratuite muncitorilor aflați în grevă și servește zilnic cafele persoanelor fără adăpost.
Gastronomie, cultură și incluziune
În cartierul sărac La Cabucelle, unde venitul mediu abia depășește 975 de euro pe lună, antreprenoarea Léna Cardo a deschis în 2024 Le Réfectoire — un spațiu care este în același timp restaurant, bibliotecă, creșă și centru comunitar.
„Lunea avem o profesoară de istorie care predă voluntar mamelor din cartier. Marțea, un consilier oferă sfaturi profesionale gratuite. Suntem un loc unde o mamă poate învăța franceza, iar un tânăr își poate găsi un loc de muncă”, explică Léna.
Specialitățile zilei — de la file de doradă cu cartofi provensali la tabouleh cu brânză de capră — costă în jur de 12 euro, iar profiturile sunt reinvestite în activități socio-culturale. În fiecare miercuri, bucătari din Congo sau Maroc gătesc pe rând, aducând un strop din gastronomia lor natală.
„Am angajat persoane cu autism, mame singure care nu au mai lucrat de 20 de ani, oameni care nu știu să citească. Avem atâtea povești, încât nici nu le pot enumera pe toate”, spune Sylvain Martin, cofondatorul restaurantului.
Chiar și în interiorul celebrei închisori Baumettes din Marsilia, gastronomia a devenit o cale spre reintegrare.
Restaurantul Les Beaux Mets, creat de celebrul chef Gérald Passedat, oferă deținuților formare profesională în domeniul culinar. Peste 75% dintre absolvenți au obținut un loc de muncă sau o calificare după eliberare — un succes datorat, în parte, parteneriatului cu Le République.
Marsilia, orașul care hrănește suflete
Pentru Nausicaa Roux, una dintre promotoarele mișcării, spiritul acestor restaurante vine din istoria orașului: „Marsilia este un oraș-far, model de conviețuire. De 2.600 de ani, valuri de migranți — greci, evrei, armeni, nord-africani — au adus aici culturi și ingrediente. Există o deschidere pe care nu o găsești nici în Paris, nici în Londra.”
Această diversitate a modelat identitatea culinară locală: apa de flori de portocal din Orientul Mijlociu este esențială în biscuiții „navettes”, iar prin portul Vieux-Port au ajuns în Europa curmalele, roșiile și bananele.
La finalul cinei la Le République, nota este oferită discret, indiferent de suma plătită. Mesele de 1 euro sunt rezervate prin peste 100 de asociații caritabile. Iar pentru cei tentați să profite de sistem, Sylvain Martin are un răspuns simplu: „Dacă ești suficient de egoist să trișezi, fă-o. E problema ta în fiecare dimineață, în fața oglinzii.”
