Mihai Găinuşă: «Băgam meditaţii la Mate şi-n vacanţa de vară»
Cârcotaşul Mihai Găinuşă mărturiseşte că a pierdut mulţi ani „pe calea matematicii“, în ciuda faptului că „n-avea nici în clin, nici în mânecă“.
Cu Mihai, chiar şi cele mai enervante lucruri au partea lor amuzantă. „A băgat" toată viaţa lui şcolară Matematică „la greu", doar pentru a pica de trei ori admiterea la Academia de Studii Economice, înainte de a-şi găsi adevăratul drum în viaţă: jurnalismul, combinat cu umor. Se bucură că a făcut Şcoala Superioară de Jurnalism (instituţie care nu mai există), pentru că a rămas prieten cu mulţi dintre profesori. Nu mai are încredere în valoarea şcolii de stat de azi, de aceea preferă instituţii private pentru a-i educa pe cei doi copii ai săi. Chiulea de la orele de Franceză în liceu, dar a învăţat limba până la urmă, de unul singur. Admite, zâmbind, că Engleza rămâne în schimb „un fel de Matematică" pentru el.
Eşti născut la Sibiu.
Sunt născut la Sibiu, unde am stat primii nouă ani din viaţă. Acolo am început şcoala, dar din păcate am abandonat-o. E, nu de tot, eram în clasa a doua, mi se pare, când am plecat la Bucureşti. Taică-meu, fiind ofiţer, a fost mutat cu garnizoana, şi am plecat toată familia, ne-am stabilit în Bucureşti, unde am continuat clasa a doua ... Şi nu m-am lăsat de şcoală cum ar fi crezut mulţi.
Îţi plăcea sau nu şcoala?
Şcoala primară chiar mi-a plăcut foarte mult, mai ales că eram şi premiant. Am luat premiul I dintr-a-I-a până-ntr-a IV-a. Nu mai ştiu dacă lua toată clasa, dar eu ştiu că am luat, probabil că trei sferturi luam. Şi am avut şi nişte învăţătoare OK, din ce-mi aduc aminte. Plus că ştiam să citesc dinainte de-a merge la şcoală, şi asta m-a ajutat foarte mult. Erau nişte cărticele micuţe pe care le citeam, din editura „Ion Creangă". Una am găsit-o, i-am dat-o fiică-mii, care are 5 ani, şi a început să citească şi ea. Sigur că o recompensăm cu premii dacă reuşeşte să citească, e formă de mituire (zâmbeşte). Dar mie îmi plăcea să citesc dinainte, la 5 ani deja buchiseam. Cred că mai încolo, în gimnaziu, am căpătat o frică de Matematică. Din păcate, greşeala părinţilor mei a fost că m-au îndreptat pe calea Matematicii, în loc să-şi dea seama că n-am nici în clin, nici în mânecă. Au tot insistat şi am făcut Matematică până la adânci bătrâneţi. Băgam meditaţii chiar şi în vacanţa de vară, şi la bunici când mă duceam găseau o profesoară de Matematică în sat.
