Azi începe lupta: lupi contra zimbri. Click! îţi prezintă prima zi în sălbăticie
Soarele e foarte zgârcit azi şi umezeala îţi intră în oase. Râul Alb susură leneş în timp ce alaiul nostru se îndreaptă spre ţarcul de unde vor pleca în sălbăticie 14 zimbri. Mai sunt doar câteva minute şi hăţişurile pădurii vor răsuna de tropotul copitelor lor. Însă acolo, în umbra deasă, zimbrii vor da piept cu cel mai mare duşman al lor: Lupul.
Am auzit de la localnici că de ani buni în pădurile astea străbune, lupul e la el acasă. Că or fi două, că or fi trei haite „de câte 20 şi mai bine de colţoşi”, nimeni nu stă să se întrebe sau să-i mai numere, zice Nea Horia, de 68 de ani, care a fost cioban. Cei din Armeniş spun că iarna, când stau la gura focului şi ascultă poveşti, copiii întreabă adesea: „Mami, eşti sigură că în seara asta vine Moşul? Dacă îl mănâncă Lupul, că auzi cum urlă!”.
Imagini cu zimbrii care vor fi eliberaţi azi (13 iunie) în sălbăticie
Azi noapte, deşi nu a fost lună plină, pădurea nu a răsunat de mugetul zimbrilor proaspăt sosiţi. S-a auzit în schimb urletul lupilor însetaţi de sânge. Câinii sătenilor i-au ţinut la distanţă cu un răpăit de hămăieli. Pasemite lupii, au simţit vânzoleală în pădure şi pregătesc primul atac. De data aceasta însă prada nu mai este o mioară nevinovată, un câine încolţit sau vreo vulpe rătăcită. Prada are coarne lungi, doi metri înălţime, trei metri lungime, copite de oţel şi aproape o tonă. Lupta pentru supremaţie va fi sângeroasă în pădurile din Munţii Ţarcu, dar niciuna din părţi nu va da înapoi de la o confruntare pe viaţă şi pe moarte. Unde mai pui că în negura codrului se mai ascund şi urşi, şi râşi.
Ora 12:00. Wouter Helmer, directorul de conservare Rewilding Europe, Wiet de Bruin, preşedintele Rewilding Europe şi Magor Csibi, directorul WWF România fac un semna discret şi se deschid porţile ţarcului în care timp de un an 14 zimbri s-au obişnuit în regim de semi-sălbăticie cu natura de aici. Au venit şi ei din toate colţurile Europei şi asta va fi casa lor multe generaţii de acu încolo. Nici un zimbru nu pleacă. Nu au trecut niciodată dincolo de gardul electric păzit de rangeri care îi buşea şi le pârlea coama ori de câte ori se apropiau. Dar au învăţat o lecţie importantă pentru viaţa în sălbăticie: nu se vor apropia niciodată de aşezările omeneşti. Mulţimea de curioşi începe să ţipe şi să îi mâne pe zimbri către ieşire.
Ora 12:15. Primul zimbru a ieşit pe poartă. Scrutează hăţişurile, înfige nervos copita în pământ şi coarnele în iarba de la marginea drumului. Rămâne încremenit preţ de câteva secunde şi apoi face un salt uriaş. Deşi par greoi, zimbrii sar cu uşurinţă garduri înalte de trei metri.
Ora 12:30. 25 de metri. Atât a însemnat evadarea pentru primul zimbru care a părăsit ţarcul. S-a oprit nedumerit la buza pădurii şi aşteaptă parcă încurajări. Nici un alt zimbru din turmă nu l-a urmat. E singur şi pădurea e plină de pericole. Ar vrea să se întoarcă, aşa cum pruncul visează se revină în pântecul mamei. Dar nu există cale de întoarcere. Un muuuuget prelung ne sparge timpanele! Şi turma se pune în mişcare. De acum soarta lor depinde conducătorul lor. Femelele îl urmează supuse. Zimbrii mai tineri freamătă de adrenalină şi agaţă în joacă tufişurile de pe marginea drumului. Blana lor începe să miroasă a sălbăticie. Vor găsi un ochi de pădure şi atunci când vor fi atacaţi vor migra. Carpaţii sunt ai lor! Sunt liberi în sfârşit, după 200 de ani de la dispariţia lor din pădurile noastre... De noi depinde acum dacă aventura lor va continua. Să nu uităm că principalul lor inamic este omul...
Ora 13:25. Visul tuturor voluntarilor de la WWF s-a împlinit! Vestea sălbăticirii zimbrilor a făcut înconjurul planetei în doar câteva minute! Turma de 14 giganţi trebuie acum să înveţe să îşi procure aproape 60 de kilograme de hrană zilnice şi să se organizeze temeinic pentru a ajunge la peste 300 de exemplare până în 2024. Asta înseamnă inclusiv că vor învăţa să lupte pentru viaţa lor. Duşmanii sunt extrem de bine organizaţi şi, atunci când atacă, lupii dezbină turmele pentru a-i izola victima. Imperiul lor sălbatic, demn de legenda lui Dragoş Vodă (1359, întemeierea Moldovei), se va întinde în Munţii Ţarcului pe o suprafaţă de 59.000 de hectare. În 1762, ultimul zimbru din Moldova abandona definitiv lupta cu omul şi 28 de ani mai târziu cădea răpus ultimul gigant din pădurile transilvane. Experţii spun că după prima confruntare pentru supravieţuire zimbrul va începe să îşi dispute supremaţia. La început unul dintre cei 14 va fi încolţit de fiare, dar lecţia dată de natură va dăinui peste veacuri pentru că restul vor învăţa să se organizeze, aşa cum face bizonul american.
Ora 14.00. Un zimbru a evadat. Ultimul zimbru descărcat vineri (12 iunie) a rupt două garduri și a ieșit în sălbăticie, a venit din Franța, e stresat și trebuia să mai stea în țarcul de aclimatizare până în septembrie.
Eliberarea primilor zimbri în sălbăticie după 225 de ani
Până când cei 18 zimbri sosiți de pe alte meleaguri vor poposi în zona de aclimatizare, trebuie ca 14 confrați ai lor să elibereze țarcul. Un eveniment fără precedent, întrucât din anul 1790 nu s-a mai pomenit picior de zimbru în sălbăticia Transilvaniei. Cei 14 se află în România din septembrie 2014 și s-au obișnuit cu ținuturile acestea. Inițial, anul trecut sosiseră 17 zimbri, dar trei dintre ei au murit de ”boala limbii albastre”.
Zimbrii au dispărut de pe teritoriul românesc în secolul al XVIII-lea din cauza vânătorii: 1762 în Moldova, 1790 în Transilvania. În țara noastră mai sunt 100 de exemplare, ce trăiesc la grădina zoologică din București și în rezervații împrăștiate prin România. Nici unul în sălăbăticie.
Săptămâna aceasta, Click! a anticipat evenimentul de la Armeniș. Citiți mai jos articolele noastre:
