Caz unic la Iași: lupta unei văduve pentru a deveni mamă cu soțul decedat. Judecătorii i-au dat câștig de cauză
O ieșeancă încearcă în instanță să-și împlinească visul de a fi mamă, folosind ultimul embrion conceput împreună cu soțul său, decedat într-un accident rutier cu doar câteva zile înainte de implantare. Contractul încheiat cu clinica de fertilizare „in vitro” prevede distrugerea embrionilor în cazul morții unuia dintre beneficiari, iar rudele bărbatului se opun ferm, invocând motive morale și patrimoniale. Femeia argumentează că amândoi își doriseră cu disperare un copil, după ani întregi de tratamente și proceduri epuizante.
Cazul, fără precedent în Iași, pune în dificultate magistrații, care trebuie să decidă în lipsa unei reglementări clare, relatează Ziarul de Iași.
20 de ani de încercări și un deznodământ tragic
Soții C. au fost împreună două decenii, fără a reuși să devină părinți. În martie 2023 au apelat la fertilizarea „in vitro”. Din 11 ovocite recoltate, doar doi embrioni au fost viabili.
Primul a fost implantat, dar sarcina nu a evoluat. Cel de-al doilea a fost congelat, programarea pentru implantare fiind stabilită pe 25 mai 2023.
Cu șase zile înainte, bărbatul a murit la 39 de ani, într-un accident rutier.
La două luni după tragedie, femeia a solicitat continuarea procedurii, dar clinica a refuzat, invocând clauza contractuală privind încetarea în caz de deces. Lipsa unui act notarial prin care soțul să-și exprime acordul postum a complicat situația.
Emilia C. a mers în instanță, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dreptul mamei de a decide soarta embrionului care îi poartă patrimoniul genetic.
Rudele soțului au contestat cererea, susținând că este „imorală și egoistă” și că urmărește modificarea moștenirii. Au invocat inclusiv faptul că cei doi nu mai locuiau împreună și că relația lor s-ar fi deteriorat.
Emilia C. a respins acuzațiile, afirmând că erau doar constrânși de locurile de muncă să stea separat în timpul săptămânii.
Hotărârea instanței: „Ambii erau determinați”
Judecătorii ieșeni au analizat legislația românească, opiniile medicale și jurisprudența CEDO. Ei au reținut că fecundarea și implantarea embrionului sunt etape interdependente, iar consimțământul dat pentru prima etapă îl presupune pe cel pentru a doua.
„Ambii erau determinați de dorința conceperii unui copil, indiferent de ce s-ar întâmpla. Relația durabilă de aproximativ 20 de ani nu denotă o decizie de moment sau pasageră, ci mai degrabă o construcție solidă ghidată de sentimente părintești”, au arătat magistrații, potrivit Ziarul de Iași.
Instanța a considerat că decesul soțului este un caz de forță majoră, fără a justifica încetarea contractului.
„Instanța pune accentul pe interesul superior al copilului și pe drepturile pe care acesta le dobândește încă din momentul concepțiunii, cu condiția de a se naște viu, în ciuda faptului că într-o asemenea situație ar opera o modificare a modului de repartizare a bunurilor succesiunii rămase de pe urma defunctului sau alte beneficii ce decurg din starea civilă”, au conchis magistrații, dispunând continuarea procedurilor de fertilizare „in vitro”.
Sentința Judecătoriei ieșene nu este definitivă, ea putând fi contestată cu apel, mai arată sursa citată.
