Ce pățesc părinții din România dacă își bat copiii?
Cazul familiei Bodnariu a iscat un val de proteste, după ce copiii familiei au fost luați de autorități pe motiv de violență fizică. În România, 6 din 10 familii își „educă” copiii conform principiului „Bătaia e ruptă din Rai”, arată un studiu „Salvați Copiii”. Ce prevede, însă, legea în cazul în care părinții își bat copiii și cum se aplică aceasta la noi?
Nou Cod Civil prevede că un părinte care pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia poate fi decăzut din drepturile părintești de către o instanță, scrie HotNews.ro.
Situația este reglementată, ulterior, și în Legea 272/2004 actualizată pe 2014, care prevede că orice profesionist care, prin activitatea sa intră în contact cu un copil, de la cadru didactic la medic pediactric, și constată că acesta a fost abuzat, are obligația de a sesiza autoritățile pentru protecția copilului.
Diana Stănculescu de la „Salvați Copiii” a declarat, pentru HotNews.ro, spune că asta se întâmplă rareori, tocmai pentru că se cunoaște lipsa de resurse din sistemul public de protecție a copilului, iar cadrul didactic sau medicul pediatru care cunoaște o situație de abuz a unui minor „intră într-o judecată de tipul ce e mai de tolerat, răul de acasă sau răul din sistem”.
Un studiu prezentat de „Salvați Copiii”, în 2015, arată că 63% din familiile din România își agresează fizic copiii în scop „educativ”, pe pricipiul „Bătaia e ruptă din Rai”. La rândul său, UNICEF România arăta, într-un studiu din 2014, că 54% din părinți declară că, atunci când un copil face ceva greșit, prima lor reacție este să ridice vocea sau să țipe, iar 11% își pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr.
Legea românească interzice orice formă de violență aplicată copilului. Însă, legislația este completată de normele metodologice ambigue. „Salvați Copii” precizează că ceea ce diferențiază România de țările scandinave, precum Norvegia, este că, „la noi, demersurile de anchetă socială se fac, cel mai adesea, cu rămânerea copilului în familie, măsura de plasament de urgență fiind dispusă doar în situațiile de abuz sever evident. În Norvegia nu există această diferențiere. Ei, la cea mai mică suspiciune de abuz, întâi, dispun plasamentul copilului în regim de urgență într-o formă de protecție a statului, de regulă, în sistemul de asistență maternală, urmând să investigheze mediul familial”, a mai spus Diana Stănculescu, citată de HotNews.ro.
