Ce trebuie să știi înainte să montezi camere de supraveghere în curte. Ce este legal și ce trebuie evitat
Siguranța locuinței și liniștea de acasă sunt aspecte esențiale pentru confortul personal. Instalarea camerelor de supraveghere în curte poate fi o investiție utilă, oferind control asupra zonei exterioare a proprietății și descurajând vizitatorii nepoftiți. Însă, odată montate, aceste dispozitive intră sub incidența unor reguli legale stricte, iar nerespectarea lor poate atrage probleme juridice.
Alegerea și funcționalitatea camerelor
Pentru protecția propriei curți, camerele trebuie să fie rezistente la intemperii, să ofere o rezoluție clară și să aibă unghi ajustabil. Funcții precum detectarea mișcării sau vederea pe timp de noapte cresc eficiența sistemului. Tehnologia modernă permite și monitorizarea de la distanță, prin telefon, astfel încât proprietarul să poată verifica ce se întâmplă chiar și în absența sa.
Pe lângă rolul de descurajare, camerele pot furniza dovezi importante în caz de incidente, facilitând identificarea rapidă a autorilor.
Cadrul legal pentru camerele de supraveghere
În România, instalarea camerelor de supraveghere este reglementată de legislația națională și de Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). Legea nr. 190/2018 detaliază modul de aplicare a acestor norme în context local.
O excepție importantă există pentru camerele care filmează exclusiv spațiul privat al proprietății. În acest caz, nu este necesar să se respecte toate cerințele GDPR, precum informarea publicului sau raportarea către autoritatea de protecție a datelor.
Situația se schimbă dacă obiectivul camerei depășește granița proprietății și surprinde imagini din spații publice sau private ale altora. În acest caz, filmarea intră sub incidența GDPR, iar proprietarul devine operator de date, fiind obligat să justifice scopul înregistrării și să informeze persoanele vizate.
Unde le putem poziționa, conform legii
Camerele de supraveghere trebuie să fie orientate astfel încât să capteze doar imagini din propria curte, evitând ferestrele, terasele sau alte spații private ale vecinilor. Dreptul la viață privată, garantat de Constituție, se menține indiferent de montarea sistemelor de supraveghere.
Filmare fără acord în curtea sau locuința altcuiva constituie infracțiune, iar vecinul afectat poate solicita repoziționarea sau demontarea camerei. În cazuri mai complexe, disputa poate ajunge la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) sau în instanță.
Chiar dacă camerele filmează aproape de spațiul public, precum trotuarul din fața porții, este recomandată instalarea unui semn vizibil cu mesajul „Atenție! Zonă supravegheată video” și indicarea scopului monitorizării. Aceasta respectă recomandările autorităților și descurajează incidentele.
Este nevoie de acordul vecinilor?
Dacă camerele filmează strict în perimetrul propriei curți, acordul vecinilor nu este necesar. În schimb, pentru spațiile comune – cum ar fi curțile împărțite sau zonele interioare ale blocurilor – instalarea camerelor necesită aprobarea asociației de proprietari, obținută prin vot în adunarea generală și consemnată în proces-verbal.
În mediul rural, unde curțile sunt separate, un acord scris între vecini poate preveni conflictele. Nerespectarea acestor reguli poate atrage sancțiuni din partea ANSPDCP și eventuale acțiuni civile pentru încălcarea vieții private.
Instalarea camerelor de supraveghere în curte reprezintă o soluție eficientă pentru protecția proprietății și a siguranței personale. Cu toate acestea, respectarea cadrului legal este esențială pentru a evita conflictele și sancțiunile. Proprietarii trebuie să fie atenți la poziționarea camerelor, să respecte viața privată a vecinilor și să informeze, acolo unde este cazul, despre existența sistemului de supraveghere.
