Cine poate retrage banii rămași în contul unei persoane decedate. Informații importante pentru urmași

Pierderea unei persoane apropiate este o experiență copleșitoare, iar pe lângă impactul emoțional, familia trebuie să rezolve o serie de proceduri legale și administrative. Printre cele mai frecvente întrebări se află și cine are dreptul să acceseze banii din conturile persoanei decedate.

Cine poate retrage banii rămași în contul unei persoane decedate/sursă foto: arhivă

Cine poate avea acces la cont după decesul unei persoane

Gestionarea conturilor bancare ale unei persoane decedate este un proces strict reglementat, iar primul pas este informarea băncii despre deces. De obicei, instituția bancară află oficial despre moartea titularului prin prezentarea certificatului de deces de către un membru al familiei sau de către un reprezentant legal, potrivit E-juridic.

Odată ce instituția bancară ia la cunoștință despre deces, contul este blocat sau restricționat, astfel încât nimeni să nu poată face retrageri sau tranzacții neautorizate. Scopul acestei măsuri este păstrarea masei succesorale până la stabilirea clară a drepturilor moștenitorilor.

După aceea, familia trebuie să deschidă procedura succesorală la notarul public sau, în unele cazuri, în fața instanței. Prin această procedură se stabilește cine sunt moștenitorii și ce cote li se cuvin. La final, notarul eliberează certificatul de moștenitor, document oficial care atestă calitatea moștenitorilor și drepturile lor asupra bunurilor defunctului.

Ce este certificatul de moștenitor

Certificatul de moștenitor reprezintă principalul document care oferă dreptul legal de acces la bunurile și economiile unei persoane decedate. El este emis de notarul public și stabilește, în mod oficial, cine sunt moștenitorii și ce cote din moștenire le revin fiecăruia.

Fără acest act, băncile nu pot debloca conturile și nu pot transfera sumele către persoanele îndreptățite, motiv pentru care certificatul devine „cheia” care deschide accesul la fondurile lăsate în urmă.

Obținerea certificatului de moștenitor presupune parcurgerea unei proceduri legale care implică strângerea documentelor necesare: certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor, documentele de proprietate ale bunurilor și, dacă există, testamentul.

Procesul poate dura, iar întârzierile în obținerea certificatului pot duce la blocarea fondurilor pe termen lung, afectând familiile care depind de aceste sume pentru cheltuieli urgente sau pentru acoperirea obligațiilor financiare ale defunctului.

Certificatul de moștenitor este documentul principal pe baza căruia banca oferă informații și permite accesul la fondurile persoanei decedate. Acesta are valoare probantă până la o eventuală desființare printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Fără acest act, instituția bancară nu poate elibera bani și nici nu poate comunica detalii despre cont.

Ordinea moștenitorilor

Codul civil stabilește ordinea moștenitorilor printr-un sistem de patru clase de rudenie. Principiul de bază este simplu: rudele dintr-o clasă mai apropiată îl exclud complet pe cele din clasele următoare. Astfel, moștenirea se deschide în funcție de gradul de rudenie cu defunctul.

Clasa I de moștenitori: În această categorie intră copiii, nepoții și strănepoții. Ei au prioritate absolută și înlătură de la moștenire toate celelalte rude din clasele inferioare.

Clasa a II-a de moștenitori: Dacă defunctul nu are descendenți, moștenirea revine părinților și fraților, precum și descendenților acestora (nepoți de frate/soră).

Clasa a III-a: Aici sunt incluși bunicii și străbunicii, care moștenesc doar dacă nu există rude din primele două clase.

Clasa a IV-a: Această categorie cuprinde rudele mai îndepărtate: unchi, mătuși, veri primari etc. Ei sunt chemați la moștenire doar în lipsa tuturor moștenitorilor din clasele anterioare.

Pe lângă rudele incluse în cele patru clase de moștenitori prevăzute de Codul civil, soțul supraviețuitor ocupă o poziție distinctă. Acesta este chemat la moștenire în concurs cu oricare dintre moștenitorii legali, indiferent de clasa din care aceștia fac parte. Dacă defunctul nu are nicio rudă care să poată sau să dorească să participe la moștenire, soțul supraviețuitor devine moștenitor unic și primește întreaga avere.

Actele necesare pentru accesul la contul unei persoane decedate

Pentru ca moștenitorii să poată obține acces la informațiile despre cont sau să retragă sumele existente, banca solicită un set de documente obligatorii. În general, acestea includ:

• Certificatul de deces al titularului de cont
• Actul de identitate al solicitantului
• Certificatul de moștenitor emis de notar public sau hotărârea judecătorească definitivă care stabilește calitatea de moștenitor
• Testamentul, dacă există, sau actele executorului testamentar
• Contractul de cont sau codul IBAN, dacă moștenitorii le dețin.

Ce spune Legea

Accesul la conturile bancare ale unei persoane decedate este reglementat printr-un set clar de norme juridice. Cele mai importante sunt Codul civil, Ordonanța de urgență nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului și Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste acte stabilesc atât modul în care se deschide moștenirea și se stabilește calitatea de moștenitor, cât și condițiile în care băncile pot furniza informații confidențiale despre conturi.

Art. 954 din Codul civil prevede: „Moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.”

În practică, acest lucru înseamnă că toate bunurile persoanei decedate, inclusiv sumele din conturile bancare, devin parte din masa succesorală și pot fi accesate numai de către moștenitorii legali sau testamentari, după finalizarea procedurii succesorale.

Dreptul moștenitorilor de a revendica sumele din cont este limitat de un anumit interval de timp, care începe să curgă de la momentul decesului. Evident, acest drept poate fi exercitat doar dacă moștenitorii cunosc existența conturilor. În situația în care nimeni nu revendică fondurile, banca poate marca respectivele conturi ca „inactive”, după o perioadă în care nu s-a înregistrat nicio tranzacție.