Cum sărbătorea Ceaușescu de Crăciun și de Revelion. Care era meniul festiv preferat
În vremea comunismului nu mai exista Moș Crăciun, ci Moș Gerilă. Crăciunul nu era pomenit ca atare , în timp ce Revelionul devenise principala sărbătoare din an. Dar chiar și familia Ceaușescu se aduna la masă de Crăciun și aveau în locuință un brad împodobit. Mesele erau îmbelșugate, deși, odată cu trecerea anilor și apariția problemelor de sănătate ale Tovarășului – diabet, afecțiuni cardiace – preparatele pregătite cu ocazia „sărbătorilor de iarnă” au devenit tot mai „de regim”.
Este, poate, important de precizat faptul că, mai întâi de toate, comuniștii au încercat să elimine practic zilele de sărbătoare din calendar. În consecință, începând cu anul 1948, Crăciunul, Paștele, Sfântul Andrei și alte sărbători considerate capitaliste, burgheze și monarhice s-au transformat în zile lucrătoare. Crăciunul, în mod deosebit, a avut de suferit, prin faptul că nimeni nu mai avea liber în zilele de 25 și 26 decembrie. Totodată, comunismul ateu trebuia să facă și alte schimbări, astfel încât România să corespundă cu modelul societății socialiste impuse țărilor estice de Moscova. În consecință, Pomul de Crăciun era transformat în „Pomul de Iarnă”, iar sărbătorile de Crăciun deveneau și ele „sărbători de Iarnă”. Cu zilele de Crăciun lucrătoare, noul „Crăciun” își făcea debutul în data de 27 decembrie. Și pentru a fi portretul complet, însuși Moș Crăciun fusese redenumit Moș Gerilă, o invenție a societății dedicată „omului nou” visat de societatea socialist-comunistă.
Sigur, schimbarea numelui avea și rolul de desprindere de o denumire sfântă pentru credincioși, cu rezonanțe religioase ce nu-și aveau locul în societatea atee a vremurilor. Totuși, religia, mai ales cea din vremea sărbătorilor de iarnă, nu a fost în totalitate ignorată de Ceaușescu. Chiar tatăl său, Andruţă Ceauşescu, a fost consilier parohial la Scorniceşti până la moartea sa (1969) el fiind înmormântat cu preoți, după datina creștină. Dar asta și pentru că tatăl lui Nicolae Ceaușescu a lăsat cu „limbă de moarte” să fie dus la groapă după tradiția creștinească străbună. Cu ocazia Crăciunului, familia Ceaușescu se aduna la masă. Președintelui îi plăcea în mod deosebit să mănânce cozonac, iar fiica lui, Zoe, era foarte religioasă, chiar la modul la care ținea toate posturile creștine.
Aveau „pom de iarnă” împodobit, nu „brad de Crăciun”
Soții Ceaușescu petreceau în familie trecerea dintre ani. Bineînțeles, ei beneficiau de o masă bogată și cu ocazia Anului Nou, comparativ cu românii care erau nevoiți să se zbată cu săptămâni înainte pentru a face rost de alimente, firește, pe sub mână. Tovarășul și cu tovarășa preferau mâncăruri tradiționale, precum sarmale, friptură, pui la ceaun, piftie și salată de boeuf. Chiar dacă mâncarea lui preferată de sărbători ar fi fost, se spune, sarmalele, Nicolae Ceaușescu se înfrupta, în mod deosebit, din preparatele tradiționale din pește: ciorba de peşte, plachia şi saramura. Nu refuza nici un cozonac delicios. La capitolul băuturi alcoolice, cuplul Ceaușescu consuma și servea mesenilor vin alb şi ţuică de prună, fiartă şi îndulcită, iar Elena Ceaușescu consuma și băuturi alcoolice dulci.
Acesta era meniul familiei Ceaușescu, mai mult sau mai puțin același, timp de ani de zile, pentru sărbătorile de iarnă – Crăciun, Revelion - ca și pentru aniversări ale zilelor de naștere. Era împodobit și un brad sau, pe atunci, „pom de iarnă”, astfel că simbolistitca acestuia, deși distorsionată, rămânea prezentă. Sigur, lucrurile, în privința mâncărurilor și a băuturii, s-au mai schimbat odată cu apariția problemelor de sănătate ale lui Ceaușescu, diabet, suferințe cardiace etc. Așa se face că, cel puțin în anii 80 demnitarii comuniști invitați să petreacă un Revelion tovărășesc împreună cu cuplul dictatorial, deși erau crispați în primele ore, știau, pe de altă parte, că cei doi se vor retrage imediat după miezul nopții când era transmis la TVR mesajul de Anul Nou al Președintelui țării, moment din care puteau să-și desfacă nodurile de la cravată și să petreacă în voie până dimineață.
