Gata cu munca de birou: a renunţat la computere pentru volanul camionului!
Temerar! Într-o perioadă în care tot mai multe persoane se îndreaptă spre industria computerelor şi a programării, un clujean în vârstă de 37 de ani a parcurs drumul invers. Tânărul a renunţat la confortul biroului şi la un job în vogă pentru a deveni şofer de TIR.
Valentin Bonda a început să lucreze în domeniul IT în anul 2000, pe vremea când era încă student la Facultatea de Informatică Economică. În 2003, el ajungea la ziarul la Pro Sport, ocupându-se de zona IT, unde avea să lucreze până în 2011, apoi s-a mutat la o firmă de profil din Cluj.
Fără coleg de cabină
În 2012, tânărul luat o decizie care i-a surprins pe apropiaţii săi. La propunerea unui unchi, care deţinea o firmă de transport, Valentin şi-a dat seama că era nevoie de o schimbare radicală în viaţa sa. Fără pic de ezitare, a renunţat la job şi a făcut şcoala de şoferi pentru camioane, după care a pornit, la volanul unui TIR, în prima sa aventură pe şoselele Europei. „La început conduceam mai puţin, fiindcă unchiul meu era prevăzător şi nu mă lăsa prea mult la volan. M-am ambiţionat să-i arăt că se poate baza pe mine”, îşi aminteşte Bonda. După ce şi-a făcut „ucenicia” la firma unchiului, el a acceptat o nouă provocare, trecând la o altă firmă de transport. A fost un pas curajos, urmând să conducă ditamai camionul fără coleg de cabină.
“Am stat şi cinci luni departe de casă”
„A fost destul de greu la început. Dispecerul mă ghida şi îmi spunea la care client trebuie să ajung şi în care colţ al Europei. Cele mai multe comenzi le aveam în Franţa şi Germania, dar am străbătut toată Europa, din Suedia până în Spania şi din Franţa până în România. Am stat şi cinci luni departe de casă şi de cei dragi, dar cu timpul m-am călit, chiar dacă uneori mi se mai face dor de cei apropiaţi”, povesteşte IT-istul clujean.
“Am un salariu rezonabil ca şofer de TIR”
După cinci ani în care a cutreierat autostrăzile, Valentin nu regretă alegerea făcută: „Mă săturasem să fac acelaşi lucru zi de zi, să stau până seara târziu între patru pereţi. Mă săturasem de tot ce însemna IT. Acum am libertate, ador să conduc şi să văd toată lumea. Am uitat deja ce înseamnă surmenajul şi munca de rutină”. Pe plan financiar, nu are nici un motiv să se plângă. „Câştig bine. Salariul este rezonabil raportat la munca pe care o fac şi este comparabil cu cel de IT-ist. Mai bine o viaţă de câine vagabond decât una de pisică aristocrată”, se amuză Valentin Bonda.
