Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Apostol Andrei, patronul spiritual al românilor

În ultima zi a lunii lui brumar, credincioşii ortodocşi îl preacinstesc pe Sfântul Apostol Andrei, patronul spiritual al românilor, cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea. Sfântul Andrei este fratele Sfântului Petru şi unul dintre cei 12 ucenici ai lui Iisus.

Istoricul sărbătorii

Iniţiat să scrie şi să citească Legea şi cărţile profeţilor chiar din copilărie, Sfântul Andrei este un martor de seamă la cele mai importante evenimente din zorii creştinismului. Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. În această calitate, el a asistat la botezul Mântuitorului şi la alegerea celorlalţi apostoli. Împreună cu fratele său Simon-Petru a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat când Acesta le-a adresat îndemnul : „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni".

Iar cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut.Tradiţia potrivit căreia Sf. Andrei a predicat pe teritoriul locuit de sciţi a fost preluată în Istoria bisericească a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui.

Sfântul Apostol Andrei i-a creştinat pe geto-daci

După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a predicat Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Iisus Hristos care a convertit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut.

De la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei, raporturile cu Roma s-au înrăutăţit. Cu toate acestea, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea, iar peştera unde acesta a trăit (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş de cult din ţara noastră şi poarta de intrare a creştinismului.

Apostolul şi-a continuat misiunea de creştinare în Bulgaria, în Macedonia şi în Grecia, iar în oraşul Patras el şi-a continuat misiune mai bine de doi ani. În tot acest timp, Sfântul Andrei a reuşit s-o convertească la creştinism chiar pe Maximilia, sora lui Egheat, cel mai puternic persecutor al creştinilor din acele timpuri. Pentru populaţia care se închina în faţa idolilor, convertirea Maximiliei a fost un neaşteptat afront, care trebuia pedepsit. Atunci, Sfântul Andrei a fost biciuit şi pironit pe o cruce în forma literei X pe care o purta cu sine. Sf. Andrei a sfârşit muceniceşte în ziua de 30 noiembrie în anul 87, iar potrivit altor surse, în anul 97, la vârsta de 90 de ani.

„Sfântul Apostol Andrei este cel dintâi chemat şi ales Apostol al lui Iisus Hristos. Prin loialitatea şi credinţa lui, s-a dovedit şi un mare propovăduitor al credinţei creştine primită de la Iisus Hristos, propovăduire ce s-a extins până în părţile Tomisului ( Constanţei de azi). Prin urmare, poporul român a primit sămânţa cea bună a credinţei dumnezeieşti de la Sfântul Apostol Andrei, trăitor şi propovăduitor din timpul Mântuitorului Iisus Hristos. Lucrul acesta poate fi dovedit prin Peştera Sfântul Andrei şi simbolurile legate de credinţa creştină, descoperite din acel timp, când Sfântul Apostol Andrei şi-a desfăşurat activitatea misionară. El este ocrotitorul României pentru că are acest merit incontestabil de propovăduitor al Evangheliei lui Iisus Hristos în părţile Dunării de Jos şi ale Tomisului, odată cu formarea limbii române şi formării poporului nostru român", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În ajurul acestei sărbători, numită în popor Moş Andrei, Indrea, Cap de iarnă sau Ziua Lupului, au înflorit numeroase de tradiţii practicate de români, de-a lungul multor generaţii, din moşi-strămoşi, pentru sporul casei lor, pentru sănătate şi bucurii.

Ritualul cu grâu

În ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, cel care deschide luna darurilor, este de bun augur ca, în fiecare cămin, fiecare membru al familiei să pună grâu la încolţit. Farfurioarele cu grâu trebuie aşezate lângă o icoană a Sfântului Andrei. Dacă nu aveţi o astfel de icoană, puteţi confecţiona singuri din carton o cruce în formă de X. Grâul se pune la încolţit în pământ de flori în ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24. Grâul se udă cu puţină apă la un interval de două zile, până în ziua de Anul Nou. Atunci grâul să-l daţi păsărilor, să nu-l aruncaţi la gunoi. Ritualul acesta anticipează cât de prosper va fi anul următor pentru fiecare membru al familiei. Dacă grâul creşte verde şi des, atunci persoana care l-a pus la încolţit va avea un an bun cu bani, cu sănătate deplină şi multe împliniri.

Boabele de grâu şi sarea combat blestemele

Pentru a scăpa de efectul blestemelor, în ajunul sărbătorii, în multe zone din ţară se practică un ritual cu boabe de grâu şi sare: În jurul unei grămăjoare cu boabe de grâu se presară sare grunjoasă; cu o lumânare aprinsă se încălzeşte sarea ; apoi, persoana care practică ritualul ţine palma dreaptă deasupra acestei grămezi şi spune o rugăciune, rostită frevent în familia respectivă. În final, persoana spune: „Cu această rugăciune, cu grâu şi cu sare, simbolurile sporului şi ospeţiei, mă eliberez de toate relele şi blestemele trimise de duşmanii ştiuţi şi neştiuţi asupra casei mele, amin!".

Cum se alungă ghinionul în noaptea Sfântului Andrei

În tradiţia populară, noaptea Sfântului Andrei este considerată Noaptea strigoilor, a persoanelor care au trecut în nefiinţă şi nu-şi găsesc liniştea. În acelaşi timp, în această noapte, spiritele rele poposesc în casele oamenilor şi aduc pagubă şi boală. Pentru a-şi proteja familia şi animalele din gospodărie, femeile ung uşile şi ferestrele casei cu usturoi. Potrivit tradiţie, în casele în care gospodinele nu practică acest ritual, pe parcursul anului următor, se abat tot felul de nenorociri.

În unele judeţe din Muntenia se mai practică un ritual cu usturoi: la grinda casei sau la fereastră se agaţă câte o funie pe care sunt înşirate multe căpăţâni de usturoi. În timp, s-a constatat că, gospodarii care au făcut acest ritual an de an, au avut parte de spor în muncă lor şi bolile au ocolit casa lor.

Vineri seara, în ajunul sărbătorii, este bine ca fiecare gospodină să întoarcă cu gura în jos toate vasele în care se pregăteşte şi se păstrează bucatele în căminul său. Acest obicei se practică pentru alungarea spiritelor rele, obişnuite să fure în această noapte belşugul din casele în care se strecoară.

Mai ales în mediul rural, unde se face foc în sobe, gospodinele scot cenuşa caldă din sobe şi o aruncă la gunoi, pentru ca strigoii să nu se adăpostească la căldură şi să rămână acolo tot anul.

De asemenea, în ajunul sărbătorii se aprinde candela şi se lasă să ardă şi în ziua praznicului.

În familiile şi în localităţile unde necazurile sunt tot mai numeroase, în special în Basarabia, în Moldova şi în Transilvania, gospodarii aduc în casele lor o icoană a Sfântului Andrei, pentru a alunga duhurile necurate, bolile şi paguba. Icoana trebuie sfinţită la biserică în ziua praznicului.

La ţară, îndeosebi bărbaţii poartă o funie cu usturoi la brâu toată ziua. Potrivit tradiţiei, practicarea ritualului îi apără de boli pe membrii familiei, alungă primejdiile din gospodărie şi aduce peţitorii în casele unde sunt fete de măritat.

În această zi, nu se împrumută nici un obiect din casă; în mediul rural mai ales, se fac descântece pentru recuperarea pagubei şi a obiectelor pierdute .

Tot în ziua praznicului, gospodarii împrăştie pâine în curtea casei, pentru ca duhurile rele şi strigoii să aibă cu se să se hrănească şi să nu mai intre în casele oamenilor.

Prognoze pentru recolte

Dacă în noaptea Sfântului Andrei este vreme bună :senin şi cald , va urma o iarnă blândă; dacă va fi ger, va urma o iarnă lungă şi grea.

Pentru afla care sunt lunile ploioase şi cu grindină , în cursul anului viitor, gospodinele pun în cămară 12 cepe pe care le numerotează: prima ceapă reprezintă luna ianuarie, a doua luna februarie etc. Cepele care se strică reprezintă lunile ploioase, când cade şi grindină. În schimb, cepele care au încolţit reprezintă lunile favorabile recoltelor bune.

De Sântandrei îţi afli ursita

Tinerele necăsătorite prepară în ajunul sărbătorii „Turtica de Sfântul Andrei". Aluatul se prepară din următoarele ingrediente: făină de grâu, apă, multă sare şi turta se coace pe plită. Turta se mănâncă în acea seară, după ce tânăra adresează o rugăciune Sfântului Apostol, să-i fie de folos. Băiatul care apare în visul tinerei şi îi aduce o cană cu apă, care să-i potolească setea, în anul ce vine o va cere de soţie.

Tradiţia spune că fetele care vor să-şi cunoască ursitul este bine să respecte un ritual simplu: să pună sub pernă un pieptene şi o oglindă. Dacă tânăra se va căsători până la praznicul Sfântului Andrei din anul următor, aceasta va visa un tânăr care vine în casa lor. .

Colacul magic

Pentru aflarea ursitei, se practică ritualul colacului magic: Din aluat dospit, se face un aluat, iar în mijlocul acestuia se pune un căţel de usturoi. Colacul se păstrează la căldură ( nu se coace în cuptor). După o săptămână, dacă în mijlocul colacului va răsări un fir verde de usturoi, fata care a preparat colacul se va căsători, în curând, cu un băiat harnic.

Pateuri cu ... răvaşe

În ajunul sărbătorii, gazda prepară un aluat pentru pateuri. În fiecare pateu va pune un răvaş care se referă la noroc, la sănătate , la bani sau la sporul tinerilor logodiţi. Fiecare oaspete va găsi în pateul pe care-l consumă un astfel de răvaş care anticipează dacă va avea noroc.

Pentru ca pomii să rodească

În ziua praznicului, în livezi se lipesc cruci făcute din ceară pe scoarţa pomilor care nu mai dau rog bogat. Se spune că acest ritual întoarce rodul la toţi pomii fructiferi neroditori din livada respectivă. .

Un leac pentru sporul laptelui

Sporul laptelui este o tradiţie străveche, respectată cu străsnicie în mediul rural. La ţară, în ziua acestui praznic se îngroapă în grădină un drob de sare şi o oală de lut umplută cu untură. Doar în ziua praznicului de Sf. Gheorghe, se dezgroapă cele două „leacuri". Se amestecă untura cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor, zile în şir, până se termină „leacul". În lumea satelor, există convingerea că ritualul alungă farmecele făcute pentru ca vacile să nu aibă lapte.

În ajunul sărbătorii, gospodinele fac o pâine mare, o pun pe un ştergar alb, iar lângă pâinea mare şi rumenă se aşează o monedă de argint. Împlinind această datină, cu pâine proaspătă care este simbolul belşugului, în acea gospodărie va fi belşug, sănătate şi armonie, spune tradiţia populară.

Un ritual pentru sănătate se practică îndeosebi în Muntenia şi în Oltenia : în ajunul praznicului, gospodinele prepară bucate care conţin usturoi şi le oferă oaspeţilor şi sărbătoriţilor: tradiţia spune că toţi vor petrece cu bine iarna, fără probleme de sănătate. Unii credincioşi ajunează în această zi, pentru ca iarna să fie blândă, copiii familiei să aibă noroc în carieră şi toată familia să se bucure de longevitate şi de sănătate deplină.

În popor, de Ziua lupului, gospodarii nu se duc în pădure

Lupul este sprinten în această zi; este singura zi din an când lupul reuşete să-şi întoarcă gâtul. De aceea, în zonele de munte, gospodarii nu se duc în pădure după lemne şi păsările rămân închise în coteţe pentru a scăpa de primejdie.