Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Spiridon, unicul sfânt călător
Numele de Spiridon provine de la cuvântul grecesc spiris, care înseamnă coşuleţ, un simbol al smereniei sale, deoarece în locul mitrei episcopale, Sfântul Spiridon purta pe cap o scufie de papură.
Istoricul sărbătorii
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, situată în insula Cipru, într-o familie de oameni simpli. În tinereţe, el a fost păstor; s-a căsătorit şi a avut o fiică pe nume Irina.
După moartea timpurie a soţiei, Spiridon şi-a crescut singur copila; mai târziu, când şi aceasta a trecut la viaţa veşnică, Spiridon a îmbrăcat haina monahală, urcând treptele ierahiei până la demnitatea de episcop. După ce a fost hirotonit episcop al Trimitundei, au urmat minunile, consemnate de contemporanii săi.
De atunci, Spiridon şi-a închinat viaţa tămăduirii bolnavilor şi ajutorării săracilor, devenind, totodată, şi păstorul lor spiritual. În tot acest timp, el nu şi-a abandonat meseria din tinereţe. Pentru credinţa în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit şi exilat; mulţi ani, Sfântul a fost obligat să muncească într-o salină. După moartea prigonitorilor săi, Sfântul Spiridon a scăpat de exil.
Sfântul Spiridon a demonstrat existenţa Sfintei Treimi În timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325, convocat de Împăratul Constantin cel Mare, episcopul Spiridon s-a dovedit un fervent apărător al dreptei credinţe, împotriva ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi.
Cu acest prilej, episcopul Spiridon a uimit asistenţa prin modul în care a demonstrat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi.
Atunci, el a făcut în faţa asistenţei o demonstraţie uluitoare:a luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul crucii, spunând : „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin".
Strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei elemente componente: în foc (a cărui flacără s-a înălţat în sus), în apă, care s-a scurs pe podea şi în pământ, care a rămas în palma sfântului. Spiridon a demonstrat că, aşa cum cele trei elemente componente din care este alcătuită cărămida pot exista într-unul, la fel şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pot fi Trei şi Unul în acelaşi timp. Astfel, a demonstrat Sfântul Spiridon existenţa Sfintei Treimi.
O prietenie exemplară
Participant la primul Sinod de la Niceea ( 325), Sfântul Spiridon a condamnat pledoaria ereticului Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Tot de la impresionantul eveniment religios de la Niceea datează şi întâlnirea Sfântului Spiridon cu Sfântul Nicolae şi atunci, între cei doi episcopi, s-a legat o prietenie exemplară.
O parte însemnată din viaţă, Sfântul Spiridon a petrecut-o în Cipru, şi tot aici a trecut la cele veşnice la vârsta de 78 de ani în anul 348. Sfântul a fost îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.
Moaştele sale au înfăptuit numeroase minuni în Cipru, până în secolul al VII-lea; atunci au fost mutate în Constantinopol pentru a fi ocrotite de invazia arabilor. Mai târziu, când oraşul Constantinopol a fost cucerit de turci (în anul 1453), sfintele sale moaşte au fost mutate de ciprioţi în Serbia. Apoi, preotul Georgios Kalohairetis le-a adus din nou în Corfu, unde se odihnesc şi în zilele noastre.
Spiridon, unicul Sfânt călător
Părinţii slujitori şi credincioşii din preajma raclei unde se odihnesc Sfintele sale Moaşte au observat că, periodic, Sfântul Spiridon pleacă din raclă în lume, acolo unde este chemat prin rugăciune fierbinte de oamenii necăjiţi. Când Sfântul revine în raclă, moaştele sunt calde şi prăfuite, spun martorii oculari. Pentru aceste minuni, în ziua de prăznuire a Sfântului călător, pe 12 decembrie, în Catedrala unde sunt adăpostite moaştele sale, preoţii împlinesc ritualul schimbării hainelor prăfuite şi încălţămintei tocite.
În timpul secetei, prin rugăciune, Sfântul a adus ploaia; şi tot prin rugăciune a oprit puhoaiele când acestea au inundat recoltele din Corfu.
Când negustorii de grâne din Corfu păstrau grâul în hambare, iar populaţia murea de foame, Sfântul Spiridon le-a dărâmat hambarele. El i-a scăpat de foamete, aducându-le din afara cetăţii mai multe vapoare încărcate cu grâne.
Sfântul l-a vindecat de o boală incurabilă pe Constanţie, fiul împăratului Constantin cel Mare.
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor, catolici prin credinţa lor, aceştia au vrut să-i mulţumească Sfântului pentru ajutorul dăruit şi i-au schimbat hainele modeste, cu alte veşminte cusute cu fire de aur; Sfântului nu i-au plăcut acele veşminte scumpe; de aceea, peste noapte, el s-a îmbrăcat cu hainele sale arhiereşti, iar cele scumpe au fost găsite lângă raclă.
„ Am avut prilejul să fiu martor ocular într-o misiune sacră în insula Corfu din Grecia. Sfintele moaşte ale Sfântului Spiridon sunt aşezate în Catedrala care-i poartă numele, din localitatea Kerkira, situată în insula Corfu. Am avut şansa să ating Sfintele Moaşte pentru că atunci s-a deschis racla, deoarece nu totdeauna racla se deschide la cererea vizitatorilor, ci doar atunci când Sfântul Spiridon socoteşte că cei prezenţi sunt vrednici să atingă Sfintele sale Moaşte.
Am fost profund impresionat că la deschiderea raclei am văzut urme de alge pe papucii Sfântului; în tradiţia locală se spune că Sfântul Spiridon umblă pe mare să salveze vieţile celor care sunt în primejdie în timpul furtunilor- marinari sau pescari. Oricine-l cheamă în ajuror- bolnavi, călători, persoane persecutate-, Sfântul Spiridon vine în ajutorul lor", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( B-dul Nicolae Titulescu).
Numeroşi credincioşi respectă această zi, pentru că în tradiţia populară există credinţa că Sfântul îi îmbogăţeşte pe săraci, iar pe bolnavi îi vindecă.
Sfântul Spiridon vine la patul bolnavilor care-i cer ajutorul, rugându-l cu credinţă să-i vindece.
De la sărbătoarea Sfântului Spiridon, ziua începe să crească;
Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună, fără excese bahice.
Pentru sănătatea întregii familii, pentru câştig şi pentru spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele pentru că este rău de pagubă; în această zi şi animalelor de tracţiune li se dă să mănânce fânul din mână.
Cele mai multe minuni de vindecare se petrec în bisericile şi în spitalele care poartă hramul Sfântului Spiridon.
În ziua praznicului, bătrânii amintesc tinerilor cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios; ei se roagă şi-i cer Sfântului ca din gospodăria respectivă Sfântul Spiridon să alunge boala şi să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete etc.
Prăznuire în lăcaşuri cu hramul Sfântul Spiridon
Credincioşii din Capitală care vor să se roage în lăcaşuri care poartă acest hram pot asista la slujbele de prăznuire oficiate în:Biserica Sfântul Spiridon Nou, situată pe strada Şerban Vodă nr. 29 şi în Biserica Sfântul Spiridon Vechi- situată pe strada Piaţa Naţiunilor Unite nr 5.
