Strigătul disperat al unui medic de doar 31 de ani, devenit pacient: „Vreau aer și nimic mai mult”
De când a început pandemia, a făcut până la epuizare gărzi, în unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași. Acum, a ajuns el însuși pacient, pe un pat de spital. Alexandru Lazăr, un medic rezident de doar 31 de ani, povestește experiența cumplită prin care trece după ce s-a infectat cu Covid-19.
Alexandru Lazăr s-a infectat în timpul unei gărzi la spital. Deși este tânăr și fără alte afecțiuni, coronavirusul l-a pus la pământ. De 9 zile, de când a aflat că are Covid-19, a început coșmarul. Înecându-se în tuse și respirând cu dificultate, medicul a povestit la Digi 24 că tot ce vrea este AER.
Medic bolnav de coronavirus: „Vrei aer și nimic mai mult”
„Nu sunt prea bine, tot simptomatic. Aștept cu nerăbdare o îmbunătățire. Am trecut prin toate cascadele de simptome, inclusiv febră. Ce pot să zic? E groaznic! Am avut ocazia să văd și ca doctor, și ca pacient, e groaznic. Doar starea asta, că pur și simplu simți nevoia de o gură de aer (inspiră și începe să tușească) și e un aer fierbinte, nu știu, ca de cuptor cu microunde, și vrei aer, asta și nimic mai mult. Sper să fie bine. Îmi doresc să fie un pic mai bine și pentru mine, că e a opta zi și am început să mă îngrijorez că nu reușesc să mă îmbunătățesc cât de cât (respiră greu), chiar dacă colegii au grijă și am toate schemele de tratament, cu anticoagulant (tușește), cu antibiotic, cu antivirale, cu vitamine, cu tot. Cel mai sâcâitor este senzația că n-ai aer. Nu știu dacă am avut în astea opt zile măcar 12 ore în care să merg bine, să am o pauză. Tot timpul a fost groaznic”, declara el ieri la Digi 24.
Boala e imprevizibilă - când speri să-ți treacă, se agravează
Nu înțelege cum de boala s-a manifestat așa violent la el, o persoană tânără și fără comorbidități, în timp ce alții sunt asimptomatici. „Am 31 de ani și, credeți-mă, aseară am dormit cu capul de o masă, nu puteam să respir. Nimic nu e mai important decât o gură de aer. Nu știu... oamenii cu insuficiență cardiacă, cei cu boli pulmonare... nici nu vreau să-mi închipui. Am avut colegi, asistente, care au mers bine cinci-șase zile, după care au făcut pneumonii și au mers prost încă 16 zile, 28 de zile, 30 de zile. Fiecare pacient are o evoluție insidioasă. Eu când am sperat să-mi fie bine, din nou am început să mă ia cu rău, tot timpul febră, transpirații, te dor mușchii, n-ai gust, n-ai miros, tulburări gastrice, e dezastru!”, a mai spus, abia mai respirând, Alexandru.
