Tradiţii pentru sănătate şi spor la Praznicul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
În zilele de 26 şi 27 octombrie, credincioşii ortodocşi cinstesc cu hramuri răsunătoare şi tradiţii moştenite din moşi-strămoşi, doi sfinţi îndrăgiţi, purtători ai numelui de Dimitrie.
Primul, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, numit în tradiţia românească Sânmedru, este prăznuit în ziua de 26 octombrie, iar a doua zi, pe 27 octombrie, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.
Dimitrie Izvorâtorul de Mir, un mărturisitor al lui Hristos, care a trăit în vremea persecuţiilor creştine de la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea şi Dimitrie cel Nou, un păstor fascinat de viaţa monahală, remarcat în istoria creştinismului la începutul secolului al XIII-lea, sunt modele exemplare de viaţă creştină.
Dincolo de legendă, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit de Ortodoxie în ziua de 26 octombrie, atrage mii de pelerini la Biserica din Tesalonic, acolo unde se odihnesc cinstitele sale moaşte. În acelaşi timp, mii de credincioşi din lumea întreagă participă la slujbe de hram în lăcaşurile de cult care-i poartă numele, iar în aceste biserici Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este îngerul păzitor şi patronul lor spiritual.
Istoricul sărbătorii
Despre viaţa Marelui Mucenic, descrisă în sinaxare, aflăm că el a fost fiul voievodului Tesalonicului în timpul domniei împăratului roman Maximian Galeriu. Deşi atunci credinţa creştină era interzisă prin lege, tatăl său era un bun creştin şi se închina lui Dumnezeu pe ascuns acasă, într-o cameră de rugăciune iluminată de două candele. Voievodul s-a rugat lui Dumnezeu să-i binecuvânteze casa cu un copil; Domnul a împlinit dorinţa voievodului, dăruindu-i un băiat- pe Dimitrie.
Pruncul a fost botezat în mare taină şi familia l-a educat în spiritul credinţei creştine : să fie un mărturisitor al Lui Hristos şi un credincios, pregătit să înfăptuiască mereu milostenia.
După moartea voievodului Tesalonicului, împăratul Maximian a apreciat înţelepciunea şi educaţia tânărului Dimitrie şi l-a numit în demnitatea de voievod, în locul tatălui său. Locuitorii Tesalonicului l-au întâmpinat cu mult entuziasm, iar tânărul voievod s-a dovedit un conducător pregătit să rezolve problemele cetăţii.
În acelaşi timp, Dimitrie a mărturisit cu mult curaj credinţa sa în Hristos şi a refuzat să se închine idolilor. Mai mult, el chemat la credinţa în Hristos şi alţi locuitori ai ţinutului.
Curând, vestea a ajuns la urechile împăratului, iar purtarea lui Dimitrie l-a mâniat cumplit pe împărat care a poruncit ca voievodul să fie arestat. Înscrisurile religioase spun că Dumnezeu i-a trimis credinciosului Dimitrie, întemniţat de împărat, un înger care să-i vestească ce va urma. Totodată, contemporan cu Dimitrie era vestitul luptător Lie, sadic, hidos la chip şi renumit pentru cruzimea cu care se lupta cu mulţi locuitori ai Tesalonicului, ucigându-i prin aruncarea în suliţe.
Îndurerat de necazurile semenilor, Nestor, un tânăr creştin din voievodat, a mers în temniţă la Dimitrie şi i-a mărturisit că vrea să se lupte cu Lie şi l-a rugat să-l binecuvânteze în ajunul luptei cu Lie. Nestor vrea să-l învingă pe Lie şi să-i salveze pe locuitorii cetăţii de chinul la care-i supunea acesta, care-i omora cu suliţe.
Dimitrie l-a binecuvântat pe Nestor, urându-i să-l învingă pe fiorosul Lie. La o dată de 26 octombrie, Nestor l-a invocat pe Dumnezeul lui Dimitrie şi l-a străpuns cu lancea pe rivalul său. Furios, împăratulul a poruncit uciderea învingătorului şi a lui Dimitrie. Lui Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost ucis cu suliţele.
Din corpul lui Dimitrie nu a curs nici o picătură de sânge, ci mir tămăduitor de boli. Studiile cercetătorilor menţionează că Marele Mucenic a fost martirizat la Sirmium (Mitroviţa, în Serbia), dar moaştele sale au fost aduse la Tesalonic, la 26 octombrie 413. Pe locul martirajului, a fost înălţată o bisericuţă, în care s-au împlinit multe tămăduiri miraculoase.
În acest lăcaş, s-a rugat pentru vindecare, de o boală gravă, un credincios bogat. După însănătoşire, drept mulţumire, el a dărâmat modesta construcţie şi a construit un lăcaş sfânt mai încăpător.
În timpul săpăturilor, la temelia noii construcţii s-au descoperit moaştele Sfântului Dimitrie. Astăzi, pelerinii din lumea întreagă se roagă la moaştele Marelui Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir care se odihnesc într-o bisericuţă în miniatură, aşezată într-una dintre cele mai mari biserici de rit ortodox din Tesalonic.
„ Sfântul Mare Mucenic Dimitrie nu şi-a tăgăduit niciodată convingerile, lepădându-se de sine şi de privilegiile ce i se cuveneau ca fiu de guvernator şi ca militar de carieră; el n-a trădat cauza lui Hristos şi a rămas neclintit ca o stâncă bătută de valurile înfuriate ale apelor.
Da, chiar şi în închisoare, el L-a mărturisit pe Hristos şi i-a încurajat pe cei care sufereau împreună cu el, îndeosebi pe Nestor care, în cele din urmă, s-a dovedit mare biruitor împotriva persecutorilor învrăjbiţi ai lui Hristos", ne mărturiseşte părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală ( B-dul Nicolae Titulescu).
Tradiţii de spor şi sănătate
Prognoze în ziua praznicului
Ziua Sfântului Dimitrie este asociată cu sosirea iernii şi cu venirea frigului. Sfântul Dimitrie este considerat patronul păstorilor. În acestă zi, ciobanii obişnuiesc să practice o veche datină pentru a afla cum va fi iarna care urmează. Ei aşează un cojoc în mijlocul locului unde se adună oile şi aşteaptă să se aşeze o oaie pe acel cojoc. Dacă pe cojoc se culcă o oaie neagră, va urma o iarnă blândă; în schimb, dacă pe cojoc se culcă o oaie albă, atunci, în mod sigur, va fi o iarnă grea.
Tot ca o prognoză, se mai practică un alt ritual. Ciobanul care vrea să ştie cum va fi vremea în iarna care vine, urmăreşte ce culoare are oaia care se trezeşte prima în dimineaţa sărbătorii: dacă se trezeşte o oaie albă care merge spre Sud, iarna va fi foarte grea. Dacă se trezeşte o oaie neagră, care se îndreaptă spre Nord, urmează o iarnă uşoară.
Focurile vii - în ajun de Sânmedru
Din ajunul sărbătorii, până a doua zi seara, în curtea gospodăriilor sau pe dealurile din localitatea respectivă, gospodarii aprind focuri, peste care trebuie să sară copiii şi tinerii.
Se spune că împlinirea ritualului are puterea să alunge boala, ghinionul şi paguba din familia respectivă. Tinerii care sar de trei ori peste focul viu, spune tradiţia, vor avea noroc în căsătorie. După ce se stinge focul, gopodarul este bine să arunce în grădină cel mai mare cărbune, rămas după stingerea tăciunilor. Astfel, prin împlinirea acestei tradiţii, în grădina respectivă vor rodi toate semănăturile şi pomii fructiferi.
Bătrânele din sat împart ofrande cu covrigi, pâine, mere, struguri şi cu prune uscate celor care sar peste focurile vii, pentru ca aceştia să aibă belşug în casă.
Ritualuri pentru spor şi sănătate
În ziua praznicului se dăruiesc ofrande prietenilor şi rudelor: o sticlă de vin din noua recoltă şi câte două pâini proaspete, pentru ca în anul care vine să fie spor şi sănătate în familia respectivă, iar doctorul să vină doar în calitate de musafir.
Pentru spor în casă şi pentru armonie cu rudele, în ziua praznicului nu se spală rufe, nu se mătură în gospodărie şi nu se foloseşte pieptănul, care se aseamănă cu suliţele cu care-i omora Lie pe creştini.
De asemenea, în Bucovina nu se seamănă usturoi, pentru că tot anul va fi pagubă în acea gospodărie.
Ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, cel care a dăruit oamenilor vinul, care se sfinţeşte pentru Sfânta Împărtăşanie.
În ziua praznicului se încheie toate socotelile - se achită chiriile sau împrumuturile făcute cu şase luni în urmă.
Ofrande pentru săraci
De asemenea, se mai practică un ritual bun pentru atragerea norocului şi pentru sporul casei. În ziua praznicului, se face pomană cu grâu fiert în care se adaugă unt, lapte sau brânză. Vasele cu aceste ofrande se sfinţesc la biserică şi se împart persoanelor foarte sărace sau bolnave.
Tot de Sfântul Dimitrie, după Liturghie, se pomenesc toţi morţii din familie şi li se dă de pomană pachete cu alimente preparate în gospodăria celui care face pomenirea.
