Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Sfinţilor Apostoli Petru Şi Pavel

Biserica ortodoxă prăznuieşte sâmbătă pomenirea Sfinţilor şi lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos.

Datorită activităţilor lor misionare şi popularizării Evangheliei, cei doi sfinţi au intrat în conştiinţa creştinătăţii ca fiind cei mai importanţi ucenici care au propovăduit Evanghelia. De secole, minunile săvârşite de cei cei doi Apostoli au fost şi sunt citite de milioane de credincioşi, aşa cum au fost descrise în Noul Testament.

Biserica Noastră acordă o mare cinstire celor doi apostoli , martirizaţi în zorii creştinismului. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au murit în aceeaşi zi, pe data de 29 iunie în anul 67, în condiţii tragice, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva creştinilor. Înaintea praznicului lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, credincioşii postesc câteva zile din data de 25 iunie până în ziua praznicului, orânduit în fiecare an la data de 29 iunie. Postului Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele patru posturi importante ale anului creştin-ortodox.

Predica Sfântului Petru în ziua Cincizecimii

Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. În ultima parte a vieţii, el a propovăduit şi la Roma.

Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Petru sau Chefa, adică Piatră. Petru s-a născut la Betsaida, dar ulterior a locuit în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Preocuparea lui era pescuitul din care-şi asigura traiul zilnic.În viaţa de fiecare zi Petru era energic şi harnic, dar preocuparea fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată, pentru că Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordanulu şi predica pocăinţa şi venirea lui Mesia.

O vreme, Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. În timp ce pescuia, într-o zi, Andrei a venit entuziasmat la el şi a exclamat: "L-am găsit pe Mesia!". Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că fusese de faţă când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus. La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-l asculte pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit.

Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el. Neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost uimit şi şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută , Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!".În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi a demonizaţilor. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: A venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui. Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi. Ucenicii lui au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi până la Nord de Dunăre. Dar la Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul fratele lui, Andrei.

Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti, din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. De la Sfântul. Petru ni s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a trăit la Roma. Tot aici s-a săvârşit, prin moarte martirică, răstignit pe cruce cu capul în jos în anul 67..

Sfântul Apostol Pavel, în Atena, pictură de Rafael (anul 1515).

Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor

Sfântul Pavel, numit şi „Apostolul Neamurilor", s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul ( în traducere- furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Saul a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică şi a studiat la şcoala vestitului învăţat Gamaliei. Zelos păzitor al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care- considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice.

Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan. În drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, a fost martorul unui eveniment incredibil pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :" Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?" Acesta este un moment de răscruce care- i va schimba cursul vieţii. Atunci, el s-a creştinat. Astfel că cel dintâi prigonitor al creştinismului a devenit un mare apărător al acestei religii . Episcopul Damascului, Anania, L-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel ( care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc. Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. De la Apostolul Neamurilor ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual.

A sfârşit muceniceşte prin decapitare (pentru că era cetăţean roman) pe Muntele Vatican, în aceeaşi zi cu Sfântul Petru, în timpul împăratului Nero.

„ Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul , înainte de Înălţarea la ceruri" ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.

Sfântul Apostol Pavel a întreprins mai multe călătorii misionare în bazinul Mării Mediterane. (Imagine sullivan-county.com)

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.

Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina , care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă.

Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă.

În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.

Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.

Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.

Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .

Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase.

Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă fierbinte ...