Un experiment eşuat: cei trei Hristoşi de la Ypsilanti
Ce se întâmplă când trei bărbaţi care se cred Iisus Hristos sunt puşi împreună? Există oare speranţa că, în urmă confruntării cu ceilalţi doi, cel puţin unul dintre ei să „îşi revină"? Acest experiment a fost efectuat în 1959 la un spital public din Statele Unite. Vă povestim, pe scurt, în acest articol despre experimentul de la Ypsilanti şi rezultatele... dezamăgitoare.
În 1959 un psihiatru de la spitalul public din Ypsilanti, Michigan, doctorul Milton Rokeach, are o idee revoluţionară: să pună împreună, în aceeaşi cameră de la spital, trei bărbaţi care se credeau Iisus Hristos. Speranţa era că cel puţin unul din cei trei, în urmă discuţiilor dintre ei, se va convinge că ceva nu este în regulă şi ar putea să „îşi revină". Experimentul a durat doi lungi şi istovitori ani.
Cine erau cei trei Hristoşi? Toţi trei aveau un diagnostic de schizofrenie paranoică: primul, Clyde Benson, avea 70 de ani, era un agricultor care avea viciul băuturii; al doilea, Jospeh Cassel, 58 de ani, era un scriitor fălit; iar, cel de-al treilea, Leon Gabor, 38 de ani, un veteran din cel de-al doilea război mondial, fiind cel pentru care medicul avea cele mai mari speranţe de vindecare.
Cei trei au fost puşi de către doctorul Rokeach să doarmă în aceeaşi cameră la spitalului din Ypsilanti, să mănânce şi să lucreze împreună. Doctorul credea că cei trei, confruntându-se între ei şi fiind puşi în faţă contradicţiei că nu toţi trei pot fi simultan Hristos, ar fi avut speranţe de a se însănătoşi, fiind primul experiment de acest gen din lume.
Cei trei au fost selecţionaţi de către Milton Rokeach dintr-o lista de circa 25000 pacienţi internaţi în spitalele psihiatrice din Michigan; în această lista nu a găsit niciun Napoleon, a găsit însă o Albă că Zăpada, un Dumnezeu femeie şi aproximativ 10 Hristoşi dintre care i-a şi ales pe cei trei cu care a efectuat experimentul.
Cum s-a desfăşurat cercetarea
Cei trei au stat deci împreună zi şi noapte, doi lungi ani de zile! Din cameră lor se auzeau urlete de genul „Trebuie să mă adori, îţi spun!", „Nu o s-o fac niciodată, tu eşti doar o creatură, deschide ochii şi resemnează-te să îţi trăieşti viata", „Eu sunt bunul Dumnezeu" şi altele de acelaşi gen... Au ajuns chiar să se şi păruiască între ei. Pentru Benson, de exemplu, cei doi rivali nu erau vii, ci nişte maşini vorbitoare. Cassel avea o explicaţie aparent foarte logică: dacă ceilalţi doi ar fi fost cu adevărat Hristos nu ar fi fost închişi într-o clinică psihiatrică (nu explică însă cum de el însuşi se găsea acolo)...
Într-un final, poate epuizaţi de discuţiile interminabile, s-a întîmplat un fapt remarcabil: cei trei au încetat să se certe şi pur şi sumplu au început să vorbească despre altceva... Este momentul în care Milton Rokeach a înţeles că experimentul a eşuat, cei trei Hristoşi fiind „eliberaţi" şi lăsaţi să se creadă fiecare în parte Hristos, fără interferenţe şi certuri cu ceilalţi Hristoşi.
În 1964 doctor Roakech a publicat o carte, „The Three Christs of Ypsilanti", ce conţine transcripţia discuţiilor dintre cei trei Hristoşi şi analiză acestora. Cartea a avut un succes neaşteptat şi a fost de atunci re-publicată de nenumărate ori şi tradusă în multe limbi. În ediţia din 1984 doctorul Roakech s-a scuzat pentru experimentul efectuat, afirmând că „Nu aveam nici un drept, nici măcar în numele ştiinţei, să mă joc de-a Dumnezeu şi să influenţez vieţile lor...".
Nu puţini au fost cei convinşi că în acest experiment au participat nu doar cei trei nebuni care se credeau Hristos, ci patru, evident al patrulea fiind doctorul Roakech însuşi.
Cătălina Oana Curceanu este prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Instituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.
