Mesaj emoţionant al Andreei Marin, despre cazul copilului ucis de câini!
«Am un caine cu care imi incep ziua, pe care il iubesc, are o inima uriasa si doi ochi care vorbesc mai mult decat ar putea-o face o mie de cuvinte. Am avut un altul inainte, de talie mare. Iubesc animalele. Dar nu inseamna ca dragostea mea pentru ele inseamna si sa le las libertatea de a pune in pericol viata oamenilor. Necuvantatoarele nu au nici o vina. Impinse de " binefacatori" catre limita, infometate peste masura in mult libertatea pe care mi-e greu sa cred ca si-o doresc astfel, pot reactiona violent. Nu iti trebuie prea multa carte sa pricepi asta. Si aici asa-zisii iubitori de suflete nevinovate ar trebui sa se trezeasca la realitate si sa aiba cu adevarat grija ca animalele de care pretind ca le pasa sa nu ajunga in situatia disperata de a se transforma in fiare. Daca iti pasa cu adevarat de un caine, il tii in curtea ta, il hranesti cum se cuvine, petreci timp cu el, il duci la doctor de cate ori are nevoie, il plimbi in parc cu botnita pentru a nu-i pune in pericol pe altii, ii strangi resturile pe care nu poate sa le adune singur... Ii oferi dragoste si protectie, nu libertatea de a... muri de foame . Nu il hranesti o data si apoi ii dai drumul aiurea, spre nicaieri, stiind ca nu va avea cum sa reziste decat respectand in final legea junglei. Si daca iubesti sufletele nevinovate, atunci micutul Ionut si multi altii ca el nu merita aceeasi dragoste? Sunt mama adoptiva a unui caine si a unei pisici, dar sunt si mama, pur si simplu. Si nu am de gand sa traiesc cu teama ca viata noastra poate fi sfasiata la propriu pe nepusa masa. Desi unele publicatii mi-au rastalmacit vorbele si s-au grabit sa scrie ca sustin eutanasierea, pozitia mea e ca aceasta este ultima solutie pe care mi-as dori-o. Am afirmat ca un asemenea caz - sfasierea unui copil - nu trebuie sa se mai repete, si o spun din nou cu toata convingerea. Ca trebuie luata o decizie imediata, alba sau neagra, nu mai e loc pentru gri.», a scris ea pe Facebook.
