Ceaşca de sănătate. Ce nu ştiţi despre laringită
Printre afecţiunile de sezon, adesea, se numără şi laringita, o inflamaţie a mucoasei laringelui. Inflamaţia acută sau cronică a laringelui nu este o boală independentă; ea se asociază cu bolile identice ale căilor respiratorii.
Boala se manifestă prin răguşeală, uscăciunea gâtului, greutate la înghiţirea alimentelor şi mai ales prin tusea seacă, cu senzaţia de înecare. Dintre cauzele cele mai comune, care declanşează această afecţiune sunt: răcelile sau gripele, refluxul acid supranumit şi refluxul gastro-faringian, suprasolicitarea vocii, în urma aclamării unui eveniment, factori climatici (frig, umezeală), impurităţi atmosferice: praf, gaze, vapori toxici etc. Semnul caracteristic al bolii, răguşeala, poate să se agraveze până la afonie completă.
Fiind considerată o afecţiune de intensitate medie, evoluţia bolii este de scurtă durată şi se poate vindeca în câteva zile. În cazul adulţilor, când boala persistă şi după acest interval, bolnavul trebuie să apeleze la tratamentul cu remedii naturiste specifice, uşor de administrat: ceaiuri, macerate şi cataplasme cu plante medicinale. În cazul copiilor, boala poate duce la complicaţii datorită particularităţilor anatomice ale laringelui celor mici. În schimb, s-a constatat că răguşeala dispare mult mai greu la femei.
„Pentru o recuperare eficientă, trebuie respectate câteva recomandări esenţiale: repausul vocal, renunţarea la fumat, evitarea fumatului pasiv, o foarte bună hidratare, prevenirea şi tratamentul refluxului gastro- esofagian prin reducerea consumului de alcool şi cafea şi nu în ultimul rând o alimentaţie sănătoasă; de asemenea se recomandă inhalaţiile cu aburi calzi şi substanţe balsamice", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Specialiştii spun că laringita prelungită poate fi efectul unor infecţii virale sau ale fumatului, iar medicul poate să recomande tratamente cu antibiotice. Laringita este o boală care afectează vocea : bolnavul fie că răguşeşte, fie că vocea lui devine mai subţire sau îşi pierde capacitatea de a vorbi.
Foarte important: în ceaiurile pentru laringită nu se adaugă zeamă de lămâie, deoarece acidul este contraindicat în această afecţiune. Mai mult, o agravează. Dacă nu sunt contraindicaţii, ceaiurile recomandate se îndulcesc cu miere după gust!
Ceaiurile indicate pentru laringita cronică grăbesc vindecarea bolii! Fitoterapeutul Eugen Giurgiu ne recomandă astfel de leacuri, iar bolnavii trebuie să le selecteze după efectele terapeutice:
Busuiocul, folosit sub formă de ulei volatil, poate fi procurat din magazinele naturiste. Se recomandă câte cinci picături , administrate de trei ori pe zi. Acest remediu are efect bronhodilatator şi antiinfecţios. De asemenea, infuzia de busuioc este indicată în cazul durerilor de gât, având efect de decongestionare a laringelui şi căilor respiratorii.
Brâncuţa este utilă în combaterea virozelor respiratorii, însoţite de pierderea vocii. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită şi o cană de 250 ml cu apă clocotită. Vasul trebuie să stea acoperit timp de 15 minute, după care ceaiul se strecoară. Dacă nu aveţi contraindicaţii, îndulciţi infuzia cu miere, pentru că va fi mai eficientă.
Ceapa reface vocea! Puţini bolnavi ştiu că, în caz de laringită, ceapa combate tusea şi, în plus, reface vocea. În astfel de situaţii, se taie o ceapă cu coji cu tot şi se fierbe în 250 ml de apă clocotită timp de 15 minute. După aceea se strecoară şi ceaiul se îndulceşte cu miere, după gust.
Cimbrul ajută la refacerea vocii, în afecţiunile cronice. Ceaiul se prepară din două linguriţe de plantă care se infuzează în 250 ml de apă clocotită. Vasul se acoperă timp de zece minute, apoi se strecoară. Se consumă câte trei ceaiuri pe zi, până la vindecare.
Fructele de pădure ( afin, coacăz, zmeur, merişor) influenţează corzile vocale şi ajută la refacerea lor. Cura cu astfel de ceaiuri este recomandată cântăreţilor, pentru a-şi păstra acurateţea vocii. În magazinele de profil, există pliculeţe cu astfel de ceaiuri, care se prepară cu apă clocotită (1-2 pliculeţe la o cană cu apă). Se consumă câte trei căni de ceai călduţ pe zi. Ceaiurile din fructe de pădure sunt băuturi ideale şi se pot consuma la serviciu pentru efectul lor terapeutiv preventiv şi curativ.
Lemnul-dulce este un remediu foarte bun atât pentru laringită, cât şi pentru tuse. Ceaiul se prepară din două linguriţe de pulbere, obţinută din rădăcină, care se macerează, vreme de două ore , în 250 ml de apă rece. Leacul se strecoară după două ore şi se bea pe parcursul zilei.
Lumânărica ! Iată o plantă cu efecte terapeutice deosebite, în cazul persoanelor care folosesc foarte mult vocea în profesie: actorii, cântăreţii, profesorii etc.Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de plantă mărunţită şi o cană de 250 ml cu apă clocotită. Se acoperă vasul timp de 15 minute, apoi se strecoară lichidul. Se consumă câte trei căni de infuzie pe zi .
Nalba, o plantă cu efect deosebit de emolient, datorită mucilagiilor pe care le conţine , este şi un valoros pentru căile respiratorii. Se administrează sub formă de infuzie (preparată din două linguriţe de plantă mărunţită şi o cană de 250 ml apă clocotită ). Două căni de infuzie pe zi grăbesc vindecarea. De asemenea, este foarte eficient şi maceratul de nalbă obţinut la rece : o linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la macerat într-o cană de 250 ml cu apă, la temperatura camerei, timp de 30 de minute. După strecurare, se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat, iar leacul se consumă fracţionat pe parcursul unei zile.
Pătlagina este un remediu dovedit pentru decongestionarea laringelui şi a căilor reapiratorii. Planta este administrată sub formă de infuzie şi de sirop. Infuzia se prepară din două linguriţe de plantă mărunţită şi o cană cu apă de 250 ml de apă clocotită.
De asemenea, tratamentul cu sirop de pătlagina este recomandat mai ales în cazul tusei, fie că este vorba despre tusea uscată, iritativă, spastică sau cu expectoraţie vâscoasă.
Reţeta săptămânii
Sirop de pătlagină
Ingrediente: 500 ml de apă, 50 g de plantă mărunţită şi 250 g zahăr.
Preparare: Apa şi planta mărunţită se fierb vreme de zece minute, după care se strecoară. În ceaiul obţinut, se adaugă zahărul şi se lasă la fiert, până când se leagă siropul. Se consumă câte o linguriţă de trei ori pe zi. Acest remediu are efect expectorant, emolient, este un excelent antispastic bronhic şi un foarte bun antiinflamator.
