Copilul tău are aluniţe pe corp? Află când e cazul să-l duci la medic!
Cele mai multe dintre aluniţe nu sunt periculoase, însă foarte multe dintre cazurile de melanom încep de la o aluniţă. Este, aşadar, de înţeles de ce apariţia lor la copii reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinţi, aceştia gândindu-se cu groază la faptul că cel mic ar putea fi în pericol să dezvolte o afecţiune foarte gravă a pielii. Medicul Laurenţiu Vlădău, specialist dermatolog în cadrul clinicii Hebra Dermatologie, asigură părinţii că cele mai multe dintre aluniţe sunt inofensive. Este suficient un consult de specialitate anual pentru a depista din timp şi trata eventualele probleme.
Aluniţele, numite şi „nevi”, sunt pete sau excrescenţe ovae sau rotunde a căror culoare dată de celulele pigmentare, numite melanocite, poate varia de la cafeniu deschis, până la roz, maro sau negru. Aproximativ unul din 100 de copii se naşte cu o aluniţă, numită în acest caz nev congenital. Cele mai mulet aluniţe se dezvoltă, însă, înm primii 20 de ani de viaţă, deşi este posibil ca ele să apară la orice vârstă.
Aluniţele, la fel ca şi melanomul, pot apărea oriunde, dar tind să se dezvolte mai ales pe braţe, faţă, scalp, pe partea superioară a spatelui şi piept, astefl încât este foarte important să fie monitorizate cu atenţie şi de către părinţi la domiciliu, nu doar în cabinetul medicului dermatolog.
O vizită anuală la medicul specialist este suficientă în cazul în care copilul nu are mai mult de 25 de aluniţe pe corp şi nici nu există antecedente familiale de melaom sau alt tip de cancer. Este recomandat mai mult de un control pe an atunci când există un istoric de aluniţe anormale sau un sindrom genetic sau de ordin imunologic. Nu în ultimul rând, este important de ştiut că mult temutul melanom ăşi face apariţia, de obicei, în anii adolescenţei, această afecţiune fiind foaret rară la copiii mici”, spune specialistul.
Medicul va verifica în timpul controalelor anuale leziunile cutanate suspecte care se pot transforma în melanom. În ceea ce priveşte alte tipuri de cancer de piele, percum carcinomul cu celule bazale sau carcinomul cu celule scuamoase, acestea sunt excepţionale la copii şi, de obice, apar numai la pacienţii care prezintă boli genetice ce predispun la declanşarea acestor leziuni.
Monitorizarea şi îngrijirea aluniţelor la copii
Este recomandat ca la fiecare trei luni copilul să fie examinat din cap până în picioare la domiciliu, cu scopul de a identifica aluniţele care ar putea prezenta un pericol. „Ar putea fi utilă realizarea de fotografii entru a compara aluniţele de la un control la altul şi a observa eventuale schimbări în mărime, formă sau culoare. Daă se observă o diferenţă semnificativă, în cazul în care există o aluniţă nouă sau una care şi-a schimbat forma sau culoarea este recomandată vizita imediată al medicul dermatolog”, mai spune Laurenţiu Vlădău.
Nu în ultimul rând, este esenţial ca cel mic să fie ferit de expunerea excesivă la soare, numeroase studii indicând faptul că existenţa a peste trei arsuri solare creşte şansele copilului de a dezvolta melanom. „Pentru a preveni arsurile solare, copiii sub şase ani trebuie ţinuţi la umbră cât mai mult posibil. De la şase luni la doi ani cel mic ar trebui să stea departe de soare de la ora 10.00 până la ora 15.00, interval în care razele sunt deosebit de puternice. Părinţii trebuie să se asigure că aplică protecţie solară cu spectru larg, cu dioxid de titan sau oxid de zinc şi de preferat cu un factor de protecţie de cel puţin 30. Pentru siguranţă este recomandată aplicarea la fiecare una sau două ore, sau chiar mai des în cazul în care micuţul este activ sau transpiră. Bineînţeles că aceste recomandări sunt valabile şi în cazul copiilor mai mari. Pălăriile de soare pot feri copiii de toate vârstele de erupţii cutanate, deoarece acestea acoperă pielea şi, de obicei, au un factor de protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete”, spune specialistul dermatolog.
Specialistul enumeră în continuare şi alte semnale alarmante care ar trebui să ne trimită la medic, printre care se numără aluniţele care sângerează şi nu se mai vindecă, cele care îşi modifică structura fie că sunt aluniţe plane, fie palpabile şi aluniţele care devin mai închise la culoare sau care ăşi schimbă culoarea în roşu, gri, alb, albastru.
