Scrisorile lui Stanca: Dragă Simona Halep,
Ai ajuns o revelaţie la nivel planetar după meciul contra rusoaicei cu țipăt de maimuță urlătoare. Șarapova. Oricum, un brend. Nu nu mă așteptam să o bați. E mai versată. Rodată. Mai ”oață”. Știa trucuri. Disimula. Temporiza. Enerva.
Titi Hărădău striga, te implora să țopăi, să o enervezi. Nu l-ai auzit, Simona, Șarapova nu te-a bătut. Te-a păcălit. Jucând uneori penibil. Ca o proastă. Cu servicii jenante. Dar, a câștigat... Nu ea te-a învins. Rutina ei. Meciul acesta face cât o jumate de viață. Și faptul că l-ai pierdut cum l-ai pierdut, denotă, la 22 de ani, că ești mai mare ca un om mare. Contezi.
Cine ești tu? Iaca, o ființă. Care nu joacă tenis. Ci TENISEAZĂ... cum alții dansează, valsează... Tu vii din Arta lui. Nu din lumea lui reală. Din metafizica lui. Simona, tu, ca și ludicul Ilie, revoluționezi jocul acesta de nervi, scrobeală și țăcăneală, cândva monoton... Încă nu ți s-a spus că ești un fenomen, dar ești. Talentul, forța și precizia loviturilor evocă, pare-se, copilăria lui Hercule. Ca un dar de la Zei. Aici nu mai e vorba de statistică. Ci, de o alegere divină. Ca Nadia. Năstase. Pațaichin. Berceanu. Szabo.
Dar, ține minte! E ultima oară când rusoaica te mai bate. O să tremure când aude de tine. Se teme de talentul și tinerețea ta. S-a văzut de la început. Nu ai experiență. Dar, talentul tău și travaliul vor prevala... Poate că unii cred că rusoaica era mai bună. Da, doar ca brend! Da - și, de data asta mă oftic - vorbele astea erau bune alaltăieri, pentru meciul de la Roma. Azi, deși ai pierdut iar - și nu orice, Roland Garrosul - ai arătat că ești ca o stâncă. Ți-o spune stanca... Cu tot amarul înfrângerii, ai adus un suflu optimist celor ce te admiră. Ne dai tone de speranțe. Căci, tu deschizi o eră în tenisul mondial. Era Halep. Rămâi așa, fetița tatii! Nu te schimba.
George Stanca
