Carmen Tănase cheltuie sume colosale pentru animale! Declarații emoționante: „Jumătate din cât câștig dau pe mâncare pentru câini și pisici”
Carmen Tănase a vorbit, în exclusivitate pentru Click!, despre una dintre cele mai mari pasiuni ale sale: salvarea animalelor fără stăpân. Actrița care a împlinit recent vârsta de 62 de ani și interpretează unul dintre cele mai îndrăgite personaje din serialul de mare audiență de la PRO TV, „Clanul”, a spus că este nevoită să cheltuiască foarte mulți bani pentru a avea grijă de toate pisicile și de toți cățeii de care i s-a făcut milă.
Personajul interpretat de Carmen Tănase în „Clanul”, Tanti Luminita, a revenit din 19 februarie la tv, căci PRO TV a dat start difuzării celui de-al doilea sezon de episoade. Reporterul Click! a stat de vorbă cu artista atât despre rolul ei de mare succes, cât și despre cele mai noi evenimente din viața reală.
Click!: Ce a fost cel mai greu de filmat în primul sezon din serialul Clanul"?
Carmen Tănase: Primele episoade, cu poliția, acelea au fost scene grele. Apoi, pe acolo, prin bucătărie, când le povesteam lui David și Ilincăi ce s-a întâmplat. Alea au fost scene solicitante, dar nu grele, în sensul că au fost foarte frumoase. Mie îmi place să-mi fie greu.
Dar mai e ceva greu pentru dumneavoastră?
Da, sigur că da. Şi cu cât e mai greu, cu atât îmi place mai mult! Îmi place să fac lucruri de acest fel și să merg pe căi mai puțin bătute. Când îmi e ușor, mă duc acasă ca și când...
Am remarcat că şi pe fiul pe care îl aveţi în serial îl cheamă tot Tudor, ca pe băiatul dumneavoastră (Tudor Parhon, în vârstă de 34 de ani, de profesie regzor n.r.)...
Întâmplător. E un nume des întâlnit.
Carmen Tănase: „Munces până dau în nas”
V-a fost mai ușor aşa să jucaţi acest rol?
Nu s-a pus așa problema. Putea să îl cheme oricum, nu contează. Dar, sigur că, cum să zic, îmi stă numele mai bine în gură. S-a așezat bine. Dar se întâmplă, adeseori, în viață, când mă întreabă oamenii - mai ales polițiștii mă întreabă: „Ce-aveți, doamnă, cu Tudor?", să le zic: „A, îl cunoașteți pe Tudor?". Tot timpul iau plasă cu asta! Îmi părea că mă întreabă dacă îl cunosc pe fii-miu.
Recent a fost ziua dumneavoastră (18 ianuarie, când a împlinit 62 de ani, n.r.). Aţi avut parte de o petrecere inedită, la cinema.
Da, a fost petrecere mare! Am făcut ziua cu oamenii care chiar contează în viață mea. Oricum, în anii ăștia care au trecut s-a făcut o selecție naturală, aș putea spune. Și au rămas oameni care știu că, la orice oră din zi și din noapte, atunci când îi apelez, sar. Efectiv, numai ăia. Nu mai ai timp pentru alte cunoștinte întâmplătoare. De fapt, nu prea mai am timp pentru lume.
Cât de bine gătește Carmen Tănase în viaţa reală? Am văzut că personajul dumneavoastră din „Clanul”, Luminița, e pricepută la acest capitol?
Da, gătesc bine când gătesc. Doar că de la o vreme încoace, am renunțat, pentru că nu mai am timp. Și pentru că, dacă mă apuc, bucătăria e întoarsă cu fundul în sus. Și fac invenții. Adică, știu să gătesc absolut orice. Nici n-am cum, la vârsta mea. Am, totuși, un băiat, care a fost mic și care avea tot felul de pretenții. Dar, acum, nu mai am timp.
Cum e să lucrați cu Mădălina Craiu și Cristian Bota?
Foarte bine. Amândoi sunt actori excepționali și sunt oameni normali. Sunt copii normali. Nu mă puneți să dezvolt asta...
Știu că v-ați mutat, lângă București, spre Târgoviște. Nu vă e greu să faceți naveta?
Nu.
Şi am remarcat şi că ați publicat, pe Facebook, că ați găsit niște căței...
Căței și pisici. Lumea e necivilizată și abandonează animalele. Și le abandonează şi pe acolo pe unde m-am mutat eu. Iar eu nu pot să trec, așa, nepăsătoare. E greu, e foarte greu, pentru că eu nu prea mai pot să mai fac față situației. Jumătate din cât căștig se duce pe mâncare pentru câini și pisici, pe tot felul de chestii, pe nisip ș.a.m.d. Dar nu se termină chestia asta, niciodată! Tot timpul, apar alții.
Aveți agenda cam încărcată: și cu filmările pentru serialul „Clanul", și cu spectacolele de teatru...
Da. Mulțumesc lui Dumnezeu, nu mai vreau să mă plâng, niciodată, în viața mea! M-am plâns odată. Am zis „Nu mai pot, sunt obosită"... și, după aia, am avut o pauză pe care nu mi-aș fi dorit-o vreodată. Și atunci am fost foarte speriată că așa va rămâne. Și, oricât ar fi, muncesc până dau în nas, nu contează.
Ai un pont sau mai multe informații pe subiect, scrie-ne pe adresa pont@click.ro!
