În Vinerea Mare, creștinii participă la Denia prohodului Domnului Iisus
Vinerea Mare este o zi de doliu pentru întreaga creştinătate pentru că atunci Iisus Hristos a fost răstignit. De aceea, în Bisericile Ortodoxe , Vinerea Mare este singura zi din an în care nu se oficiază slujba Liturghiei, deoarece Liturghia înseamnă jertfă și, potrivit tradiției creștine, într-o singură zi nu se pot împlini două jerfe.
În Vinerea Mare creștinii participă la Denia prohodului
În Vinerea Mare, în bisericile ortodoxe se săvârșește Denia Prohodului Domnului Iisus și ortodocșii participă la denia prohodului, slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos.
În Vinerea Mare, ortodocșii rememorează umilințele indurate de Iisus
În Vinerea Mare creştinii ortodocşi rememorează deopotrivă, suferinţele şi umilinţele îndurate de Mântuitorul Iisus pentru noi și pentru mântuirea noastră. De asemenea, în Vinerea Mare, creștinii rememorează durerea imensă a Maicii Domnului, martoră la suferinţele fiului ei crucificat.
Iisus a fost învinovățit de martorii mincinoși de blasfemie
În timpul cercetării, după ce Iisus a fost dus la arhiereul Ana, acesta L-a trimis la Caiafa, alt arhiereu, care L-a scuipat şi l-a umilit. Cei doi arhierei au încercat să-L învinovăţească pe Iisus de lucruri pe care nu le-a înfăptuit : au adus doi martori mincinoşi care au susţinut că Iisus s-a lăudat cu o blasfemie şi ar fi spus : ”Stricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridica”. Totodată, Iisus ar fi mărturisit ferm că El este Fiul Omului. Deoarece arhiereii n-au găsit o dovadă a vinovăţiei Mântuitorului, L-au trimis pe Iisus la Pillat, guvernatorul roman al Provinciei Iudeea. Acesta L-a biciuit, apoi L-a întrebat ”dacă este Împăratul iudeilor”. Iisus a precizat: :”Sunt împărat veşnic, dar Împărăţia mea nu este în lumea aceasta”. Evangheliștii menționează că, ore în şir, arhiereii au continuat să-l batjocorescă pe Iisus.
Pillat a rostit sentința și L-a trimis pe Iisus la locul osândei
Arhiereii L-au batjocurit pe Iisus ore în șir. În cele din urmă, Pillat a rostit sentinţa şi Hristos a fost trimis spre locul osândei: El purta pe cap o cunună de spini şi crucea osânditului în spate, legată de mâinile întinse. La ceasul al treilea, Iisus a ajuns la locul Căpăţânei: aici a fost răstignit între doi tâlhari, deoarece arhiereii voiau să-i convingă pe cei din jur că Iisus este un răufăcător. În acele vremuri, răstignirea nu era practicată la evrei, iar în Palestina această pedeapsă era aplicată doar de autoritatea romană. Condamnatul la moarte pe cruce era dezbrăcat de haine, era biciuit şi trebuia să parcurgă drumul până la locul execuţie cu crucea în spate, legată de mâinile întinse. În final, sentinţa era adusă la cunoştinţa auditoriului într-un loc public.
Mulţimea şi soldaţii L-au umilit pe Iisus în timpul supliciului
A rămas în istoria creştinătăţii un alt gest al umilinţei la care a fost supus Hristos: când I-a fost sete, Mântuitorului i-au dat să bea oţet amestecat cu fiere.
La moartea lui Iisus au apărut semne miraculoase
Evangheliştii au menţionat în evangheliile lor că, după moartea lui Iisus, au apărut mai multe semne miraculoase: s-a rupt catapeteasma Templului, apoi, s-a cutremurat pământul şi s-au despicat pietrele.
Iudeii aveau motive să-i grăbească moartea lui Iisus
În timpul supliciului, iudeii se temeau că trupurile osândiţilor vor rămâne pe cruce în ziua următoare, când ei prăznuiau Paştele. De aceea, ei au intervenit și l-au convins pe Pillat ca osândiţii să fie coborâţi de pe cruce, pentru a le grăbi moartea. În acea vreme, exista obiceiul ca osândiţilor să li se zdrobească fluierele picioarelor; Iisus însă, murise. Pentru a se convinge că Iisus a murit, un soldat L-a împuns cu suliţa între coaste.
Trupul lui Iisus, îngropat de doi discipoli
În acea vreme se împlinea o tradiție ca, după ce era coborât după cruce, trupul oricărui decedat să fie aruncat într-o groapă comună alături de crucea şi cu uneltele cu care a fost executat. În această privință mai exista o alternativă: trupul mortului putea fi încredințat unei persoane care dorea să-l îngroape.
Cei doi discipoli au împlinit ritualul îngropării lui Iisus
Din Sfintele Evanghelii aflăm că doi discipoli, Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce; el a fost ajutat de Nicodim, care i-a uns trupul lui Iisus cu arome. În continuare, după tradiția iudaică, cei doi discipoli au înfăşurat corpul lui Iisus într-un giulgiu, iar capul într-o mahramă. Sfintele Evanghelii menționează că, după împlinirea întregului ritual, cei doi discipoli L-au îngropat pe Iisus.
Opiniile Sfinţilor părinţi referitoare la patimile lui Iisus
Ultima zi de vineri din Postul Mare, numită Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă este ziua în care Hristos a fost răstignit. El a murit pe cruce pentru a răscumpăra neamul omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc
În Ortodoxie, Sfinţii Părinţi menționează că patimile lui Iisus sunt sfinte, mântuitoare şi înfricoşetoare. Patimile Lui Iisus sunt sfinte pentru că El a suferit deși era nevinovat. Totodată, Sfinţii părinţi consideră că Pătimirile lui Hristos sunt mântuitoare şi pentru faptul că, ore în şir, Iisus ca om nu s-a despărţit de Dumnezeu -Tatăl. Mai mult, orele pătimirilor Sale sunt înfricoşătoare, pentru că Cel care a pătimit cu trupul nu este numai om, ci este Dumnezeu-omul.
„Sfânta zi de Vineri este o zi de doliu pentru toţi creştinii din lumea întreagă, căci noi rememorăm toate suferinţele îndurate de Iisus pentru noi, din iubirea lui nemărginită pentru noi toţi, ca prin ele să fim dezrobiţi din robia păcatului şi a morţii. Cu toate acestea, învăţăm de la Iisus să-i iertăm pe duşmani. Atunci, în plină suferinţă, Hristos s-a adresat tatălui ceresc: „Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac.” Cu ultimele puteri, Mântuitorul a rostit cuvintele: ”Săvârşitu-s-a”! Şi-a înclinat capul şi Şi-a dat duhul. Ca o ultimă dovadă a umilinţei, Pillat a scris pe crucea Mântuitorului : Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”, ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
