Borcea şi Becali au murdărit Dinamo şi Steaua
Privatizarea cluburilor de fotbal a fost făcută invariabil de impostori, majoritatea evocaţi în serialul nostru. Cum era de aşteptat, Steaua şi Dinamo, granzii Ligii I, i-au atras pe cei mai răi şi mai de soi dintre aceştia. Naşul şi finul au fost la un pas să-şi distrugă obsesiile, iar primul încă mai are timp.
Gigi Becali a intrat în fotbal în preajma anilor 2000, băgându-se cu nişte sponsorizări pe sub pielea lui Viorel Păunescu. A stat o perioadă în umbra fostului preşedinte al Stelei, iar în 2003, când au apărut ceva probleme financiare la club, a atacat şi a obţinut puterea, devenind acţionar majoritar sau patron, cum îi place lui să spună. Iar la început a fost de vis. I-a dus pe roş-albaştri la nivelul următor, a câştigat cinci titluri, două Cupe, a participat de mai multe ori în grupele Ligii Campionilor şi a ajuns în 2006 până în semifinalele Cupei UEFA. Datorită lui, Bucureştiul a văzut nume imense ca Real Madrid, Bayern Munchen, Arsenal, Chelsea, Lyon sau Valencia. Pe parcurs au apărut însă şi problemele, care l-au demascat pe Gigi Becali ca fiind doar un simplu om de afaceri, fiert pe bani şi dispus la orice ca să reuşească. Era să intre la închisoare din cauza celebrei Valize, dar condamnarea pentru acest episod n-a mai contat pentru că era deja după gratii din cauza altor dosare de corupţie.
Apoi, cu Viorel Hrebenciuc şi protectorii lui din politică dispăruţi de la putere, au început să curgă întrebări de la MApN despre modul în care a intrat în posesia Stelei. S-a ajuns la concluzia că de fapt, în 2003, Becali nu s-a instalat la conducerea clubului legendar, ci a înfiinţat o societate nouă şi a luat cu japca numele, culorile şi palmaresul. A negat asta o perioadă, dar în faţa unei hotărâri judecătoreşti n-a putut decât să recunoască şi să arunce echipa într-o gravă criză de identitate. Suporterii au părăsit clubul, în Ghencea are interzis, iar în exil şi rezultatele au oscilat. Steaua are două prezenţe consecutive ratate în grupele Ligii Campionilor şi dacă nici anul acesta nu va prinde măcar grupele Ligii Europa, atunci Becali a anunţat insolvenţa, spunând că bani de la el nu mai bagă. Un ipocrit care e pe cale să distrugă cel mai titrat club românesc, pe care oricum l-a scindat în urmă cu 13 ani. Cât despre finul său, Cristi Borcea, el a fost mult mai „eficient” la Dinamo, celălalt club de tradiţie al României. Ajuns în fotbal imediat după Revoluţie ca şofer al lui Cornel Dinu, fostul vânzător de butelii a crescut pas cu pas până la cel de preşedinte şi acţionar majoritar, poziţii deţinute din 1995 până în 2012. Marea lui obsesie a fost calificarea în grupele Ligii Campionilor, dar n-a reuşit-o din cele patru încercări avute la dispoziţie. A cheltuit pentru asta multe milioane de euro, aducând jucători scumpi şi pe salarii mari, dar n-a provocat decât colapsul. A fost condamnat la timp, în Dosarul Transferurilor, 6 ani şi 4 luni, pentru a nu nenoroci echipa de tot, şi mai are mult până să iasă. Negoiţă a băgat-o pe Dinamo în insolvenţă, pentru că n-a mai avut încotro, dar tot el a salvat situaţia. Becali şi Borcea, doi patroni-investitori care nu vor lăsa în urmă decât datorii şi multă antipatie.
Dinu, Hâldan şi Dănciulescu, simbolurile eterne ale «câinilor»
Dinamo a reprezentat şi ea de-a lungul timpului o atracţie fascinantă pentru cei mai buni jucători din ţară, în perioadele comuniste din cauza statutului clubului, iar după 1990 datorită banilor. Astfel, în Ştefan cel Mare au făcut istorie rând pe rând coloşi ca Dudu Gerogescu, Mircea Lucescu, Cornel Dinu şi Florea Dumitrache, din garda veche. Apoi, Mateuţ, Mircea Rednic şi Ioan Andone au ţinut şi ei steagul alb-roşu sus. Nu în ultimul rând, generaţia lui Marius Niculae, Ionel Dănciulescu, Claudiu Niculescu şi regretatul Cătălin Hâldan au făcut fericiţi zeci de mii de fani care au umplut “Groapa”.
FC Dinamo Bucureşti
- Data înfiinţării: 14 mai 1948
- Culori: alb şi roşu
- Stadion: Ştefan cel Mare
- Liga I: (18) 1955, 1962, 1963, 1964, 1965, 1971, 1973, 1975, 1977, 1982, 1983, 1984, 1990, 1992, 2000, 2002, 2004, 2007.
- Cupa României: (13) 1959, 1964, 1968, 1982, 1984, 1986, 1990, 2000, 2001, 2003, 2004, 2005, 2012
- Supercupa României: (2) 2005 şi 2012
- Cupa Cupelor: sfert-finalistă în 1989-1990
- Cupa Campionilor Europeni: semifinale în 1983-1984
- Cupa UEFA: turul III în 1981-1982
- Liga Europa: faza grupelor în 2009-2010
- Bilanţ în cupele europene: 47 de apariţii, 182 de meciuri, 70 de victorii, 29 de egalrui, 83 de înfrângeri, 275 de goluri marcate, 257 de goluri primite
«Miliţienii» au înotat tot timpul în spatele militarilor
O fascinaţie a puterii a fost de-a lungul timpului şi Dinamo, Clubul Ministerului de Interne, înfiinţat în 1948. „Miliţienii” aveau şi ei aproximativ aceeaşi influenţă ca Steaua în Liga I şi au jucat mereu în primul eşalon. N-au adunat însă decât 18 titluri, diferenţa făcând-o perioada imediat de după 1990, când „câinii” n-au câştigat decât un singur campionat, în 1992. În comunism a fost însă bine şi pentru ei, Revoluţia prinzându-i cu 13 titluri şi 7 Cupe ale României. Marea frustrare a venit din cupele europene. Cu excepţia sezonului 1983-1984, din Cupa Campionilor Europeni, când au prins semifinalele şi au fost opriţi de Liverpool, şi cel din 1989-1990, din Cupa Cupelor, unde Anderlecht i-a eliminat în semifinale, „câinii” n-au mai obţinut performanţe notabile.
Lăcătuş, Petrescu şi Dumitrescu, doar câţiva dintre copiii de aur
E foarte greu să alcătuieşti un text succint despre gloriile Stelei, pentru simplul fapt că nu ştii de unde să începi. De la generaţia lui Iordănescu şi Tătaru, continuând cu cea din ’86 a lui Bumbescu, Belodedici, Lăcătuş, Balint şi Tudorel Stoica, şi încheind cu cea a lui Dan Petrescu şi Ilie Dumitrescu, roş-albaştrii au dat mari nume fotbalului românesc. Şi “lupi” tineri, ca Rădoi, Goian, Dică, Mihai Neşu sau Petre Marin merită un loc în faţă, dar cel puţin deocamdată, nu în galeria legendelor. Din urmă e greu să mai vină ceva, pentru că Becali a avut grijă ca un centru de copii şi juniori să nu mai existe în Ghencea.
FC Steaua Bucureşti
- Data înfiinţării: 7 iunie 1947
- Foste nume: ASA, CSCA, CSA
- Culori: roşu şi albastru
- Liga I: (26) 1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61, 1967-68, 1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1986-87, 1987-88, 1988-89, 1992-93, 1993-94, 1994-95, 1995-96, 1996-97, 1997-98, 2000-01, 2004-05, 2005-06, 2012-13, 2013-14, 2014-15.
- Cupa României: (22) 1948–49, 1950, 1951, 1952, 1955, 1961–62, 1965–66, 1966–67, 1968-69, 1969-70, 1970-71, 1975-76, 1978-79, 1984-85, 1986-87, 1987-88[75], 1988-89, 1991-92, 1995-96, 1996-97, 1998-99, 2010-11, 2014-15
- Supercupa României: (6) 1994; 1995; 1998; 2001; 2006; 2013
- Cupa Ligii: 2014-15
- Cupa Campionilor Europeni: (1) 1986, semifinalistă în 1988 şi finalistă în 1989
- Supercupa Europei (1) 1986
Cupa Campionilor Europeni, cea mai mare performanţă
Steaua s-a înfiinţat în iunie 1947, sub numele de Asociaţia Sportivă a Armatei şi a intrat abuziv direct în Divizia A. ASA Bucureşti, transformată apoi în Clubul Sportiv Central al Armatei, CSCA, a devenit rapid o atracţie pentru avantajele oferite jucătorilor. Toată lumea visa să joace la Steaua pentru bunăstarea regimului şi gradele de pe umăr, iar pentru cine refuza exista oricând constrângerea potrivită. Astfel, până în 1990, Steaua avea deja 14 titluri, iar în primii ani de capitalism a profitat în continuare de organizarea din trecut şi şi-a mai acontat 7. Cu restul de cinci a venit Gigi Becali şi s-a ajuns la 26, cifră record în fotalul românesc. Cupa Campionilor Europeni, câştigată în 1986 în faţa Barcelonei, a reprezentat însă maximul acestui club.
