George Stanca: Se scufundă Rapidul, nu planeta!
Nu prea mă mai duc la meciurile din Giuleşti. Mă deprimă. Simt că se va întâmpla ceva rău.
Jucătorii neplătiţi, abia mai mişcă din corp; oamenii de bază se dau, sau mai degrabă sunt daţi, loviţi, vezi Herea şi Bozovic. Antrenorul Sabău, un ins cu metode teutone de pregătire, riguros, perfecţionist - cu cine şi pe ce bani? - la orice semi-insucces de pauză, nu aude decât "demisia! demisia!" Lucru anormal. Dar Galeria e aceea care mai susţine echipa cu presiuni la vârf, cum sunt siluitele vânzări ce se anunţă: Bozo şi Herea. Ea e câinele de pază... Pe când echipa abia mai are oxigen să respire.
Nu, nu fraţi giuleşteni, nu se scufundă planeta! Asta e un rahat. Ne moare echipa!!! Stalin spunea că moartea unui om e o tragedie, a unui milion o statistică. Scufundarea planetei este o chestie prea generală. E o fumigenă, o problemă prea globală. Ţine de statistică. Planeta e treaba omenirii. Dar Rapidul nostru stă acum pe gheaţa subţire a unui lac adânc. Se scufundă Rapidul! Asta e durerea noastră.
Ne moare copilul nostru, mă doare-n cur de planetă... Când o fi să ne ia dracu pe toți 7 miliarde de suflători, o să ne ia... pa! Dar acum moare Rapidul! O istorie, un minister, pe vremuri o armată, o clasă socială, un cartier, o stare de spirit, o poezie a vieţii mele... Să mă iertaţi că sunt primul care compune prohodul unei iubiri, dar aşa simt. Să dea Dumnezeu să nu am dreptate, să mă fac de râs şi să scăpăm. Doamne, e prea de tot! Cu două echipe am ţinut şi eu într-o viaţă de om. Una a şi dispărut: Craiova. N-ar fi prea mult ?
Nu cred în salvarea Comesad. Cunosc fraţii. Tot din anturajul lui Copos de ani buni. Piteşteni. Tot afacerişti, nu sufletişti. Măcar de ar salva echipa. Dar eu nu-i cred în stare. Altă fumigenă coposiană ca să câştige timp. Pentru ce, nu ştiu? Sau ţin să intre pe lista ţepuiţilor destul de consistentă al cărei lider e Taher? Doamne, păzeşte poporul meu şi aruncă-ţi un ochi şi spre Rapidul meu!!! Amin.
