Dragă Bănel Nicoliţă,
A venit şi pentru tine ceea ce soldaţii în termen scriau frenetic pe gardurile şi zidurile unităţii: Hai Libi! Liberarea. Sigur, că au fost momente în care şi tu ai greşit, dar alea nu au fost din voinţă sau din indolenţă, ci din excesul tău de zel.
Scuipă înapoi şi lasă-le dracu’! Zi mersi că ai scăpat! De acum, tu vei juca fie la noi aici, în Balkania - unde ciorba e tot “ciorba”, ciulamaua, tuslamaua, tot vorbele alea; şi „ioc” , tot iok rămâne – sau vai! În Franţa. Vor fi la alt nivel, alte mentalităţi şi pretenţii. Dacă te duci în Turcia. Apoi, uită-te la banii pe care îi primeşti. Francezii dau mai mult! Vei evolua, fie Turcia fie Franţa, oricum fotbal mai serios, aerisit.
La turci ai avea parte de un public mai pasional, în exprimare; la franţuji mai competent. Du-te şi tu unde banul e mai mult ! Căci presiunea tribunelor şi a presei, răspunderea sunt aceleaşi: imense. Dar aici, se şi câştigă mult. Prin muncă, mult mai multă. Campionatul Turciei, cu tot dispreţul unora, cu ochii pe Italia, Spania, Germania, Anglia, este unul dintre cele mai tari din Europa.
Nu mai vorbim de Franţa. În ambele campionate sunt bani, investiţii, nume grele internaţionale, brazilieni, africani de abanos, public. Tu să nu îţi faci griji că nu te descurci, ştii să câştigi banul, eşti serios, ai un travaliu de salahor, furniceşti pe teren, alergi mult, eşti activ şi util. Pe scurt, ştii să te faci respectat prin muncă, nu prin ifose şi damfuri.
Aflu că şi salariul turcesc e dublu faţă de ce luai la Steaua, iar francezii îţi dau o sumă care taie unele respiraţii, faţă de adică la nivelul financiar al fotbalului românesc. Da, vei putea fi mândru de tine! Puţină concentrare la început, treci de şocul limbii, oricare ar fi ea, şi vei vedea la cât de devotaţi sunt fanii cât de mult te vor iubi pentru dăruirea ta în joc. Bravo, Bănel îţi meriţi soarta. Hai Libi!
George Stanca (pamflet)
