Iată ce scria Melek în jurnalul său secret!
A trecut mai mult de un an de când fotomodelul anilor ’90, Melek Amet, a dispărut dintre noi, răpusă de o boală cruntă, cancer ovarian.
Mereu veselă, jovială şi plină de viaţă, Melek a suportat cu stoicism durerile pricinuite de boala necruţătoare şi nimeni nu ştie că, timp de trei ani, ea s-a chinuit să învingă boala, trecând prin zeci de şedinţe de chimioterapie şi două operaţii complicate.
În nopţile reci când, ţintuită pe un pat de spital, nu putea să doarmă din cauza durerii, Melek şi-a aşternut gândurile şi sentimentele într-o agendă micuţă, roşie, în care, de obicei, îşi nota programul zilnic. Click! a intrat în posesia jurnalului şi vă prezintă pasaje emoţionante, scrise de celebrul fotomodel înainte de a muri.
„Cea mai mare dorinţă a mea este să mă fac bine şi să călătoresc. Dacă la bărbaţi nu am avut noroc, iată că am ocazia să văd oraşul München. Culmea ironiei este că nu am venit să mă distrez, ci să aflu dacă am să mai trăiesc. Oare ce voi afla?”
„Am primit o veste tristă. Mi-au luat sânge, iar analizele mi-au ieşit prost. Vreau să trăiesc ca să pot ajunge peste şase luni la medic, dar...să vedem. Pe de altă parte mă gândesc că boala a crescut de 20 de ori. Un an de chinuri şi de chimioterapie nu a avut nici un efect”. „Formaţiunile canceroase ies ca ciupercile după ploaie şi nimic nu pare să le facă să dispară. Oare mă voi face bine vreodată? Cinci ani de viaţă s-au transformat în trei la mine, spun medicii. Exact când ar trebui să termin facultatea. Mă duc în mormânt cu ea, asta e. Viaţa este scurtă, foarte scurtă”.
„Stau la spitalul Colţea, iar printr-un fir îmi e picurată sănătatea. Sau moartea? Graniţa e subţire şi se trece repede din una în alta. Trei icoane stau în faţa mea şi mă ajută să mă gândesc că Dumnezeu mă iubeşte şi că mă va salva”.
„Aici, la spital, toată lumea este slăbită, fără păr, dar cu încrederea că nu vor muri. Tuturor ne este mai dragă viaţa decât lăsăm să se vadă. Oare ce am făcut să fim pedepsiţi aşa? Unde am greşit, Doamne? Măcar dacă am mai avea timp să le cerem iertare tuturor oamenilor pe care i-am rănit”. „Deşi tot anul m-am luptat cu cancerul, am reuşit să termin un an de facultate şi să fac o emisiune estivală, exact aşa cum am visat. Mai am câteva fire de păr, iar în curând va cădea tot. Aş vrea să mă lumineze Allah şi să îmi dea putere să suport ceea ce va urma, ştiu că nu mai am mult. Acum am venit în rezervă şi sunt tristă. Îmi doresc şi eu din tot sufletul un copil, aşa cum au toate mamele de aici”.
