Keanu Reeves, povestea unui star marcat de nefericire
Şi-a menţinut reputaţia uneia dintre cele mai drăguţe, bune şi generoase fiinţe umane din industrie. Un introvertit a cărui poveste înfioară şi-acum, după 50 de ani marcaţi de tragedie mai mult decât ar putea mulţi dintre noi să-ndure
”Lenevitul în pat cu iubita mea, mersul pe bicicletă, sporturile, momentele fericite cu prietenii, conversaţiile, studiul, pământul şi praful, un ospăţ cu prietenii şi familia, cu vin şi mâncare din belşug şi veşti bune şi energie şi poftă de viaţă. Îmi place să fiu în deşert, în natură, să fiu în colţuri extraordinare de natură, cocoţat într-un copac sau în genunchi în praf, să petrec timp cu familia, cu surorile mele“.
E definiţia fericirii lui Keanu Reeve, pe care o dezvăluia la 30 de ani. O visare frumoasă, dar dureros de departe de cum aveau să se întâmple lucrurile în realitate. Ar fi ciudat să-l numim un veteran încărunţit al Cetăţii Filmului, deşi a aniversat 51 de ani pe 2 septembrie şi are deja o avere fabuloasă, de 350 milioane de dolari. E neschimbat după 30 de ani de carieră. Unii spun că e nemuritor, noi am spune că e, aşa cum spune şi numele său în hawaiiană, acea „briză răcoroasă de deasupra munţilor“. Solitar, timid şi foarte realist, cu un apartament confortabil în loc de moşie şi haine decente în loc de costume de designer, actorul face excepţie de la regulă în toate aspectele vieţii sale. E cel care avea să topească inimile tuturor când a fost văzut împărţindu-şi mâncarea cu oameni pe stradă sau cedând locul în metrou unei femei şi, mai ales, când a fost văzut mâncând singur şi abătut un sandviş, pe o bancă, în parc. O imagine definitorie pentru un actor a cărui existenţă e un ocean de curenţi ai tragediei, cărora le rezistă cu o putere supraomenească.
