Viaţa interzisă a lui Brigitte Bardot: peste 100 de iubiţi, patru soţi, patru tentative de sinucidere şi un final care a şocat lumea
A fost imaginea absolută a libertăţii feminine, femeia care a făcut planeta să se oprească în loc şi care a schimbat pentru totdeauna felul în care cinema-ul privea senzualitatea. Pentru milioane de oameni, Brigitte Bardot a fost perfecţiunea întruchipată.
Pentru ea însăşi, viaţa a fost un şir aproape neîntrerupt de durere, neadaptare şi fugă de sine. În spatele sex-simbolului adorat se ascundea o femeie fragilă, măcinată de depresii, iubiri imposibile şi un sentiment constant că nu aparţine lumii care o idolatriza.
Născută la 28 septembrie 1934, într-o familie bogată din Paris, Bardot a crescut într-un decor de lux şi disciplină burgheză, în elegantul arondisment 16, aproape de Turnul Eiffel.
Vacanţele în Alpi şi verile petrecute la Saint-Tropez păreau desprinse dintr-o revistă glossy, însă această copilărie „perfectă” a fost dublată de o presiune enormă şi de o sensibilitate extremă.
De mică, Brigitte a fost timidă, anxioasă şi predispusă la stări depresive, iar sentimentul că este controlată şi neînţeleasă de părinţi avea să se transforme mai târziu într-o revoltă tăcută împotriva tuturor regulilor.
Întâlnirea fatală cu Roger Vadim
Totul s-a schimbat radical când, la doar 15 ani, după ce apăruse deja pe coperta revistei Elle, l-a cunoscut pe Roger Vadim.
Întâlnirea a fost, după propriile ei cuvinte, una hipnotică şi înfricoşătoare în acelaşi timp. Dragostea lor a fost trăită cu o intensitate distructivă: relaţie secretă, conflicte permanente cu părinţii, ameninţări cu trimiterea în Anglia şi o primă tentativă de sinucidere care i-a şocat pe toţi.
Căsătoria a fost amânată până la împlinirea majoratului, însă încă de atunci Bardot învăţa că iubirea, pentru ea, avea să fie mereu sinonimă cu durerea.
Promovată agresiv de Vadim, Bardot a ajuns rapid pe platourile de filmare, acumulând roluri şi notorietate, dar şi critici dure la adresa jocului ei actoricesc.
Totul s-a rescris însă în 1956, odată cu apariţia filmului Et Dieu... créa la Femme, care a explodat la nivel internaţional şi a transformat-o într-un fenomen global. Publicul a fost fascinat de libertatea ei corporală, de sexualitatea fără inhibiţii şi de aerul sălbatic.
Succesul uriaş a venit însă cu un preţ: pe platou, Bardot s-a îndrăgostit de Jean-Louis Trintignant, iar căsnicia cu Vadim a început să se destrame iremediabil, sub presiunea infidelităţilor şi a celebrităţii copleşitoare.
Peste 100 de iubiri, inclusiv cu femei
După divorţ, viaţa sentimentală a lui Bardot a devenit un carusel ameţitor. Relaţia pasională cu Trintignant, abandonată rapid pentru cântăreţul Gilbert Bécaud, a fost urmată de o succesiune de aventuri cu artişti celebri, muzicieni şi actori, fiecare relaţie fiind trăită cu aceeaşi intensitate şi aceeaşi incapacitate de durată.
Bardot nu a ascuns niciodată faptul că a iubit şi femei şi că, în total, a avut peste o sută de parteneri. Pentru ea, iubirea nu era stabilitate, ci o formă de evadare dintr-o lume care o sufoca.
Relaţia cu Jacques Charrier, partenerul ei din filmul „Babette pleacă la război”, a dus la o nouă căsătorie şi la naşterea singurului ei copil, Nicolas.
Sarcina a fost una profund nedorită, iar naşterea – dramatică, acasă, sub asediul paparazzilor.
Incapacitatea de a se adapta rolului de mamă şi presiunea mediatică au împins-o din nou la limită: în 1960, chiar de ziua ei, Bardot a încercat să se sinucidă luând somnifere şi tăindu-şi venele. Fiul a rămas în custodia tatălui, iar ruptura emoţională a fost definitivă.
Viaţa simplă a unei zeiţe
Paradoxal, femeia considerată cea mai frumoasă din lume trăia cu o simplitate aproape austeră. Deşi câştiga sume uriaşe, Bardot îşi gestiona banii cu o rigurozitate aproape obsesivă, evita luxul ostentativ şi detesta risipa. Purta haine simple, mânca modest şi refuza extravaganţele, ca şi cum ar fi încercat să compenseze haosul interior printr-un control strict al vieţii materiale.
Căsătoria cu milionarul Gunter Sachs, celebră pentru gestul său spectaculos de a arunca mii de trandafiri din elicopter peste casa ei din Saint-Tropez, a părut un basm modern, dar s-a încheiat rapid. În 1973, la doar 39 de ani, Bardot a luat o decizie şocantă: a renunţat definitiv la cinema, deşi se afla încă în vârful gloriei. După 56 de filme, a ales tăcerea şi izolarea.
Din anii ’80, Bardot şi-a canalizat energia exclusiv spre apărarea animalelor, devenind una dintre cele mai vocale activiste din Franţa.
Retrasă la La Madrague, în Saint-Tropez, alături de cel de-al patrulea soţ, Bernard d’Ormale, a refuzat operaţiile estetice şi a acceptat fără compromisuri trecerea timpului. Deşi sănătatea i s-a degradat, a continuat să vorbească despre suferinţa animalelor cu mai multă empatie decât despre propria viaţă.
Moartea lui Brigitte Bardot, la 91 de ani, a închis definitiv capitolul unei existenţe trăite la extrem. A fost mai mult decât un sex-simbol: a fost o revoluţie culturală, o femeie care a sfidat convenţiile şi a plătit scump pentru libertatea ei. Iubită, contestată, adorată şi condamnată, Bardot rămâne un mit imposibil de îmblânzit, o legendă născută din lumină şi durere.
