Anca Ţurcaşiu, primul interviu după zvonurile legate de divorţ
Timp de două săptămâni, presa a vuit că se desparte de soţul ei, medicul Cristian Georgescu. Dar, ce să vezi, în loc de divorţ, cântăreaţa vorbeşte despre cât de trainic este mariajul său.
Ne-am întâlnit înainte de repetiţiile Ancăi pentru spectacolul „Toc toc“, o piesă de teatru în regia lui Ricard Reguant. În presă, încă nu se stinseseră toate undele de şoc ale seismului produs de aşa-zisul divorţ din familia Ţurcaşiu-Georgescu. Iar Anca obosise să mai dea lămuriri cum că totul a fost greşit înţeles şi augmentat iraţional de glumeţul lor naş, Cristian Ţânţăreanu. I s-a părut inoportună până şi întâlnirea noastră, despre care credea că o să adâncească şi mai mult subiectul, ca o scuză ce acuză. Dar, luând-o în final ca pe un drept la replică, iată-ne povestind despre un mariaj ce durează de 16 ani şi care e departe de-a se clătina.
Ce reacţie a avut soţul tău când au început să vuiască ziarele despre divorţul vostru?
Cristi a fost iniţial amuzat – el e mai detaşat. Dar când a realizat enormitatea situaţiei şi faptul că eu sufăr a intrat în panică.
Părinţii ce-au spus?
Mama nu mai trăieşte, tata era în vacanţă în Croaţia, deci habar n-a avut ce s-a întâmplat.
Ai mai fost hărţuită aşa de presă?
Nu, niciodată.
De ce crezi că totul a luat o astfel de amploare?
Pentru că sunt o persoană care nu apare, care constituie un subiect foarte interesant doar dacă se întâmplă ceva negativ. Altfel, nu interesează pe nimeni viaţa mea profesională, nu scrie nimeni că muncesc de dimineaţa până seara pentru nu ştiu ce premieră, că am turneu cu un spectacol, că muncesc cu 500 de copii, că în fiecare sâmbătă cânt la evenimente cu Petre Geambaşu patru programe de câte o oră, că mă pregătesc în permanenţă pentru castinguri şi pentru roluri, că sunt un om viu, vesel, ocupat...
Acasă când ajungi?
Ajung şi fac fripturi la zece noaptea. Sau la opt dimineaţa. Am adoptat şi o pisică, avem şi un câine. (zâmbeşte) Deci îţi imaginezi cum arată programul meu. Am mers, între două deplasări, să-i cumpăr blugi copilului meu, la prima oră, când a deschis magazinul. Renovez casa din Corbeanca şi muncitorii mă aşteaptă să aleg culorile. Caut mobilă, îmi decorez casa după ce mi-am luat atestatul de decorator de interioare...
De ce ai simţit nevoia să faci atâtea lucruri pe lângă muzică?
Muzica n-a fost pasiunea mea principală. Teatrul a fost pe primul loc. E-adevărat că eu am apărut de multe ori în faţa publicului cântând, dar am făcut şi zeci de filmări, scenete de televiziune, piese de teatru, scheciuri, comedii muzicale...
Continuarea interviului şi mai multe fotografii pe okmagazine.ro
