Diana Enache: Adrian Enache este pentru mine tată, frate, prieten, confident. Cu Iuliana Marciuc am o relaţie civilizată
Te vrăjeşte cu energia şi optimismul pe care le degajă. Ai putea sta cu ea la poveşti o viaţă, dar tot ţi s-ar părea că nu ai atins toate subiectele. Şi-ar dori propriul proiect TV, până atunci face show la radio, la Naţional Fm. Despre episoadele frumoase ale vieţii, dar şi despre momentele în care a simţit că lumea îi e dată peste cum, cum ar fi lupta cu coronavirusul, divorţul părinţilor sau atacul trăit la 18 ani, am vorbit cu Diana Enache într-un interviu OK!
Ce faceai anul trecut pe vremea asta şi ce faci acum? De ce îţi este cel mai dor?
Anul trecut, pe vremea asta, îmi făceam bagajele cu sufletul la gură, pentru că urma să îmi împlinesc visul american. Vizitam, pentru prima oară, America. Plecam singură, urma să susţin o serie de concerte alături de tatăl meu, în sânul comunităţii românilor de acolo. Din păcate, petrecerile nu s-au mai ţinut. Plecarea, totuşi, a avut loc. Am trecut printr-o peripeţie totală întreaga vacanţă, fiind presată, într-un fel, de această pandemie. După ce am vizitat o parte din America, m-am întors acasă. Cu ultimul avion din Miami, pe 17 martie, lucru pe care nu pot să-l uit. Ultimul avion. Acum sunt acasă, îmi fac bagajul şi mă pregătesc să plec în Bucovina. Chiar dacă nu e Miami şi e Bucovina, mie îmi convine atâta timp cât sunt înconjurată de prieteni, de familie şi de energie frumoasă.
