Foto18 ani fără Anca Parghel. Ce stă scris pe mormântul artistei din Cimitirul Bellu și cum îi apare în vis fiului ei: „Uneori e tristă...”

Anca Parghel, solista de jazz cu voce unică, a părăsit această lume, în urmă cu 18 ani, după o luptă nedreaptă cu o boală nemiloasă, cancer ovarian. Cei care au îndrăgit-o se opresc adesea la mormântul din Cimitirul Bellu, pentru un moment de reculegere. Iată ce versuri emoționante stau scrise pe cavoul artistei, dar și ce profesii au copiii ei. Anca Parghel a avut o viață demnă de un scenariu de film.

→

Imaginea 1/6: Anca Parghel își doarme somnul de veci în cimitirul Bellu din București Foto: Blitz Click!

Ce scrie pe mormântul artistei din Cimitirul „Bellu” din București

Anca Parghel a fost înmormântată în Cimitirul Bellu, din București, unde își dorm somnul de veci numeroase personalități ale României, actori, soliști, pictori, dar și scriitori de renume. Pe piatra funerară este scris: „Eu nu mai sunt, e un cântec tot ce sunt”, versurile lui Nicolae Labiș, din poezia „Primele iubiri”. Mai sunt gravate chipul ei, după una dintre fotografii, dar și un portativ muzical, simbolul marii pasiuni. 

Anca Parghel se căsătorise la 18 ani. La 19 ani devenea mamă, pentru prima oară

Anca Parghel a încetat din viață în 2008, la vârsta de 51 de ani, mult prea devreme, lăsând în urma sa un gol uriaș, în muzica de jazz. Nu mulți știu, dar solista devenise mamă la numai 19 ani, când l-a adus pe lume pe Ciprian. A urmat Tudor, cel de-al doilea fiu al ei și al pictorului Virgil Parghel. Artista povestea, de altfel, despre acea perioadă, despre căsnicia ei pripită: 

„El era în ultimul an de liceu și stătea la internat, eu eram în clasa a IX-a și stăteam la gazdă. Apoi el a plecat să dea examen la Facultatea de Artă, iar eu am rămas să termin liceul. M-am lipit de el instinctiv, căutam un ajutor, nu aveam tată, familie. N-am avut nici copilărie, nici adolescență. Eu, practic, nu știu ce înseamnă să trăiești. M-am căsătorit la 18 ani”.

A iubit rolul de mamă: „Niciodată nu am vorbit urât cu copiii mei. Din genii și superbi nu-i scoteam”

Și-a adorat cei doi băieți, Tudor și Ciprian Parghel, care au moștenit dragostea pentru scenă, pentru artă, ambii fiind muzicieni talentați: 

„I-am crescut ca pe nişte fraţi şi totodată ca pe nişte iubiţi. Niciodată nu am vorbit urât cu copiii mei, așa cum fac unii părinţi. Din genii şi superbi nu-i scoteam. Ciprian mai lua câte o cafteală, pentru că nu voia să cânte cu vocea, iar în momentul următor se urca pe scenă şi-i plăcea. Tudor a fost foarte matur de mic, un copil ieşit din comun şi aşa a rămas şi acum. Un fel de bătrânel.

Nu mi-a fost uşor, pentru că trebuia să mă împart între copii, carieră, soţie şi profesoară la sute de studenţi. Dar nu aveam altă alternativă. Eu sunt un familist convins, un răzeş şi am sentimentul de mamă a tribului pentru oricine se alătură familiei noastre. Eu n-am fost genul de mamă care să facă morală copilului dacă nu face lucrul ăla sau ăla. Eu am pus mâna şi am făcut eu, iar ceilalţi mi-au urmat exemplul”, mai menționa artista.

Ce dezvăluiri făcea în ultimul său interviu: „Nu vreau să accept ce mi se spune, că aș fi pe calea aceea...”

În ultimul său interviu, pentru revistatango.ro, Anca Parghel vorbea despre boala care pusese stăpânire pe trupul ei firav. A luptat până în ultima clipă cu moartea: 

„Am făcut deja o operație, aici, în București, dar nu au putut face nimic, pentru că muream pe loc dacă scoteau ceva. Când m-am trezit din operație, eram bucuroasă, crezând că mi-au extirpat tumora, dar mi-au spus că m-au cusut imediat, pentru că, daca o scoteau, muream pe masa de operație.

Dar au prelevat țesut din tumoră, pentru a-mi ajuta apoi la tratament. Dacă totul merge bine și se retrag metastazele, voi face altă operație, pentru a scoate tumorile. Și mai rămâne ficatul, care ori se reface singur, ori mă va aduce în pragul unui transplant de ficat”. 

„Medicii spun că sunt un caz foarte grav, dar aș vrea să se înșele”

Continua să fie optimistă, să-și facă planuri de viitor, în ciuda pronosticului grav dat de medici:

„Cred că am un an destul de îmbârligat de traversat. Dar nu mă las, pentru că am psihicul tare. Mai am momente când mă doare câte ceva și îmi scade moralul, dar tot eu mă îmbărbătez. Medicii spun că sunt un caz foarte grav, dar aș vrea să se înșele.

Nu țin seama de tot ce-mi spun, și dacă eu nu țin seama, nici trupul meu nu va ține seama. Nu vreau să accept ce mi se spune, că aș fi pe calea aceea… Nu sunt neapărat visătoare, ci mai degrabă inconștientă, în sensul bun al cuvântului.

Dar nu mi-e ușor, pentru că stau numai în casă, căldura de afară nu îmi face bine. Dar Ciprian îmi gătește, Tudor face cumpărăturile, și trebuie să mă concentrez să nu mai slăbesc, că deja am ajuns la 50 de kg”. 

Ciprian Parghel își visează adesea mama: „Îmi apare în vis. Uneori e tristă...”

Fiul ei, Ciprian Parghel, ne dezvăluia, într-un interviu exclusiv pentru Click!:

„O mai visez, dar nu îmi transmite niciun mesaj, ci îmi apare în vis. Uneori este tristă, alteori este bine, dar nu vorbim deloc. Atunci când o visez pe mama, a doua zi, nu mă simt deloc bine, am o stare de rău sau îmi simt corpul foarte obosit. Nu știu de ce la ce anume mi se trage”.