Dragă Adi Mutu,
La câte prostii ai făcut în viaţa ta publică, dintre care nu le pot contabiliza decât pe cele principale, tu ai merita să renaşti cu acelaşi talent fotbalistic, dar cu alt temperament.
Deşi, nu ştiu dacă talentul tău nu se revendică şi din temperament. Căci, despre educaţie nu vorbesc, la tine este OK, fără probleme.
Cred că, mai mult, cazul tău constă într-o proastă gestionare a gloriei - care a avut efecte îngrijorătoare.
Dar nu ai ajuns la catastrofe gen Mădălina Manole - "sindromul MM", ea şi Marilyn Monroe - persoane strivite de celebritate, dar te-a deformat, recunoaşte, gloria.
Poate a fost lipsa unui supraveghetor, cum un părinte spiritual - aşa cum ţi-a fost, cam târziu, naşu Nicu - sau o nevastă fermă şi posesivă.
Mă rog, aceste privaţiuni moral-spirituale te-au condus pe căi greşite. Acum, eşti pe mâini bune şi, zic eu, ferme: fraţii Becali.
Care mai cred în ultima ta şansă, că e ultima să fie clar, Adi! Nu mă tem ca vei mai greşi. Susţin asta şi privind, uneori chiar îngrijorat, la forţa cvasidistructivă cu care ei te propun, te împing la Naţională.
Pentru că, orice aş avea eu să-ţi reproşez ţie, este o greşeală să fii ţinut deoparte, la fotbalul pe care-l avem. E prea mare luxul.
Poate că şi tu eşti prea orgolios, poate că nu ai fost sfătuit de bine, apropo de comportamentul faţă de Răzvan, dar noi avem un proverb al nostru, "vorba dulce mult aduce", lasă turcismul cu capul plecat şi sabia, că nu e cazul tău.
Mulţi te vor. Şi, eu cred că nu mai este mult şi selecţionerul nu va putea rezista presiunilor presei, nu musai ale fraţilor impresari.
Stai tranquillo, caro mio.
George Stanca
