Dragă Adrian Sârbu,
Una autentică produsă dintre o fabuloasă fraternitate a postului tău cu minunatele dotări carismatice ale ei. Cea de la Protv. Acolo, la emisiunea ei, s-a produs poate simbioza dintre o televiziune şi un om de spectacol extraordinar. Nu ştiu de ce a plecat ea de la voi. Dar consider că a fost pentru ea începutul sfârşitului.
Marea degringoladă existenţială. Poate că a comis-o de prea mult bine. A recunoscut şi ea, ulterior. Despărţirea dinte voi a fost uşor inestetică, să fiu drăguţ. Ea nu numai că a greşit grav, dar a cotit-o prost în evoluţia ulterioară. În toare etapele, a mers din rău în mai rău. Uneori succesul îţi ia o parte din raţiune.
Mă refer acum strict la tine: pentru mine ai făcut cel mai controversat canal tv. Dar, cu toate succesele tale, cu toate recordurile de audienţă din care ai câştigat bani buni, iată, nu ai devenit neom.
Nu ai uitat-o pe Teo. Trădătoarea. Şi, la ananghie, între viaţă şi viaţă - căci va scăpa, te asigur - tu ai intervenit salutar. Asta, după o răceală între voi de cel puţin patru ani.
Eşti om, Adrian! Şi, de azi încep să te respect mai mult decât îţi închipui. Deşi, nu cred că-ţi mai trebuie respectul unui vechi contestatar al tău. Şi, am mai constatat acest sentiment la tine, într-un caz cam la fel.
Când tu ai intrat peste poliţie, ca să salvezi un om de-al tău. Vinovat. Dar, l-ai scăpat. Tu! Omul acela s-a dovedit a fi unul de nimic, te-a trădat, părăsit apoi, uitând. Pentru "câţiva dolari în plus". Şi, nu s-a oprit la tine cu trădările.
Deh, prafurile! Sunt convins că dacă el ar ajunge azi ca Teo, ai să-l ajuţi la fel. Sincer, cred că în cazul Teo te-ai gândit ce mare lucru a făcut fata asta pentru postul tău: a dat mult, iar acum tu îi returnezi.
Deşi, nimeni - decât poate Dumnezeu - nu te obliga să o faci. Intervenţia ta, doctorii, onorariul, elicopterul, avionul, clinica, sunt costuri pe care puţini le pot suporta. Faţă de un om care, repet, te-a trădat.
Adrian, eşti - jur! - una dintre cele mai mari revelaţii, privind caracterul de om şi creştin, din existenţa mea. Dai- primeşti! Ai făcut un gest surprinzător, spectaculos, senzaţional, cum îi place postului tău să o facă.
Dar, unul de omenie simplă. Să-ţi dea Pronia, la fel. După sufletul tău. Mare.
George Stanca
