Dragă Adriana Ichim,
Am intervenit atunci pe lângă el ca să vii şi tu "cu treburi urgente" , şi evident, mokka, la Milano.
Apoi, ai dispărut, dragă Adriana. Un pisoi mic şi galben printre zgârie-nori. Exact de atunci, de la aeroport; un absent "te sun eu" şi nu te-am mai zărit niciodată. Nici mersi, nici turcescul siktir!
Românul numeşte plastic retragerea ta întru discreţie, „ca măgarul în ceaţă", dar tu eşti prea elegantă să-ţi dedic o expresie metaforică aşa vulgară. Bref, am reformulat: ai dispărut ca Malpensa-n ceaţă.
Stimaţi telespectatori, mai ţineţi minte când Toto Cutugno a apărut la festivalul "Cerbul de aur" însoţit pe scenă de o româncă din Italia, parcă luată de pe stradă, posesoare a unei limbi aproximative? Pe Toto îl numea COtugno, adică nici nu ştia cum îl cheamă.
Totul părea atunci artificial, contrafăcut, strâmb. Ei bine, tipa aceea înaltă, blondă, spre toamna vieţii, dar nu exagerat, era doamna Ikim, Wow! Cu „k"!
Care, cu ajutorul unor complici, pe care i-a stimulat probabil cu tot felul de promisiuni, îşi făcea intrarea - pe TVR! nota nene - gratis, la un eveniment de vârf, în viaţa României. Ţară pe care o părăsise ca manechin la FCTB. "Zinuţă", d-al lu' Zina...
Acum, când doamna a scos un soi de roman de alcov, "COtugno" de aici este Ţiriac Ion. "Peşte" mare. Ca Toto. Numai că Ion e doar un mobil să vândă doamna cartea, să fie iar în centrul media. Să te tot faci scriitor, pari a spune tu Adriana, dacă ai trecut prin paturi de celebrităţi!
Fetelor, alcovizaţi-vă şi confesaţi-vă!, ce contează câtă cultură ai, ce formaţie intelectuală , ce acumulări! O carte e un bussines.
Dar să fii Neika Ikim în drum şi să scoţi din alcov ceva firganele sexuale, asortate cu sfaturi şi panseuri maneliere - gen "Ţiriac nu poate să iubească "- să te consideri şi scriitor, mi se pare, totuşi, o mare obrăznicie, sărut mâna, doamnă!
Gurile rele spun că ai scris mai mult decât ai citit. Jur că te-am văzut când citeai lista de preţuri la free-shop. Lume rea!
