Dragă Anamaria Ferenţ,
Încorsetat, parcă, de prejudecăţile biblicului, plicticosului mariaj heterosexual. Iepuraşul tău, plasat nici intercostal, nici supracardiac, ci inghinal.
Ca o excrescenţă din prăpastia existenţială, de unde începe lumea. Şi în care, fatalmente, se aruncă şi se îneacă milioane de destine masculine.
Din fosa letală. Iepuraşul negru de pluş, rimând, parcă premonitoriu cu o mustaţă celebră, de Cupă Davies. Nu regreta că ai pozat la Playboy. Era păcat ca frumuseţile tale violent romantice, care atunci bucurau doar un bărbat - azi soţ de "noră pentru mamă" - sau, acum, un venerabil businessman internaţional, să nu extazieze şi alte existenţe masculine. Parol! Nu te dezice!
Deşi începi să fii, la ţinuta publică, aidoma unei avocate stagiare: mortală, ochi jucăuşi, funduleţ bombat cât codul penal, acoperit parţial de o fustă strânsă de stofă şi de un taior mulat pe bust, ca storcător de silicoane. Bref, ai căpătat un „vino-ncoa", rafinat. Şlefuit ca un obiect de orfevrărie gotică, unde un orfevru evreu, bărbos, cu ochelari rotunzi şi pince-nez, te-a şlefuit cu multă răbdurie, artă şi râvnă.
Eşti o bijuterie fină, extrasă ca dintr-o veche tinichea. Cum au putut unii să te bruscheze? Şi încă la un Paris de vis antenupţial. Mârlani!
Mâine, despre Delia Matache
George Stanca
