Dragă Atila Vizauer,

Pe scurt, postul național, public de Radio. Una dintre cele mai stabile şi mai puțin servile unităţi media din România, aflată, culmea, la cheremul năzuros al statului. Model de presă „în serviciul public", conform unei clasificări americane de Fred Siebert, Theodore Peterson şi Wilbur Schramm prin 1956. Radioul românesc are o istorie exemplară, fie că a fost pe vremea Dinastiei, a lui Antonescu a Mişcării legionare, a Republicii populare sau a celei Socialiste multilaterale, ori în zilele post ‘90, mereu cu steagul sus ținut de Eugen Preda. Și apoi, de alți preşedinți.

Memorabile mandatele unor Cătineanu, Andrei Dumitriu, Țoghină - mai deloc obedienţi puterii. Ca și, pe invers, cel al lui îndoitului și multipliciului Șeuleanu. În medie, însă, nici unul rău mirositor...

Îți ascult cu o plăcere aproape religioasă emisiunile. Ca pe MezzoTV sau Bernard Pivot pe vremuri. Ai acolo, la "Vorba de cultură" o plajă excelentă, asemănătoare audio cu cea a minunatei Eugenia Vodă TV.

Se perindă aici, nu o oră, ci o săptămână tot felul de oameni de cultură... deloc absconși, ci doar neluați în seamă de o societate imună la cultură. Și, ia vocabula "imună" ca sinonim la "nesimțită".

Emisiunea ta e un florilegiu; o expunere mult mai largă decât o emisiune TV burdușită de reclame; are o puritate a ei, care se extrage din cultura pură. Fiindcă această lume are, totuși, vedetele ei.

Nu "vedete" în sens deformat, manelizat, de scandal: vedeta a u ten ti că" ! Care e creatorul de frumos cu șansa eternității. Ce grad de eternitate au alde Crudutza, Sexy Mârlăneanka, Chimioana Sensual și Maritza Kashkaval...? Și ele făcute de presa vremii "vedete"... Noțiunile vedetă, divă, maestru s-au degradat prin prostituare, prin lunecarea-n mlaștina puturoasă a derizoriului.

Ceea ce faci tu, acolo, la "Vorba..." ta este o continuă luptă pentru a arăta prostimii, duodenelor, politrucilor suficienți și subculturali, că adevăratele "vedete" trebuie căutate în altă parte decât în lenjeria intimă... Te admir pentru travaliul tău, pentru onestitatea și fidelitatea față de cultură.

Și, un sfat-urare, dragă Attila: ferește-te de rating!

E ogorul mârlanului...

George Stanca, pamflet