Dragă Daniela Györfi,
Pe lângă multe altele, d-ale femeilor care doresc copii, obişnuite, banale, omeneşti, tu ai mai făcut un lucru, cred eu, extraordinar.
I-ai dat o bucurie de zece ori mai mare decât a ta, mamei tale. I-ai lungit viaţa. Îi vei umple timpul, se va bucura de copil, va avea grijă de el, îl va educa... şi, atenţie! Îl va, o va - că mai este şi fetiţă - răsfăţa! Căci, aici e pericolul, inamicul: bunica! Bucuria dorinţei de a avea un copil se poate transforma într-un mic supliciu. Dar nu cred că este cazul, ştie bunica ce face.
Numai mama, tu adicătelea, să nu greşească! Situaţia ta, aceea a cerbiciei de a avea un copil, mi se pare - ca să rămân în showbiz - asemănător cu cel al Didei Drăgan, când l-a făcut pe Florinel al ei. Ca să păstreze sarcina, Dida a stat luni de zile la pat. Ţin minte că pentru a vorbi cu ea avea instalat un telefon fix la capul patului de spital, că pe atunci nu erau nici celulare, nici moleculare...
Da, periculoaselor, femei îndărătnice, luptătoare! Doamne fereşte să vă puneţi ceva în cap! Şi, mai ales un copil. Realizezi că tu, ca şi Diduţa, aţi avut dialog muieresc cu Dumnezeu? "Doamne, vreau un copil". "Pofta-n cui!", spune Ăl cu Barbă! Da' voi, nimica: "Doamne, vreau un copil!" Şi, tot aşa, pisăloagelor, aţi dat cu "dă Domnu' Doamne un copil!", până ce El v-a ascultat. Aşa, să scape de gura voastră.
V-a ieşit, ce să mai...! Să vezi tu, Dana, cum ţi se va schimba viaţa! Cum ţi se schimbă Şeful. Nu mai este mama, nu mai este cariera, nu mai este impresarul, nu mai e Tal: e Aia Mică! Plânge Aia Mică; face caca Aia mică; schimbă pamperşi, schimbă scutece; vezi că e fragilă, ţine-i capul drept; nu o mai pupaţi atâta că e viroză-n oraş; mă grăbesc să ajung acasă la Aia Mică.
Mică, mică, dar grijile de acum încolo vor fi mari, mămico Daniela! Bine că ai născut-o şi de ziua mamei tale: faci economie de chefuri! Maria Teodora să trăiască! Şi să crească!
George Stanca
