Dragă Elena Udrea,

Elena Udrea

Oricât aş încerca să mă montez împotriva mata, animalul mascul din mine se revoltă. Dar, mă îngrijorează ceva la persoana dv.: ţinutele din ce în ce mai obsesive, gen “animal print”.

„Jungle print"! Psihologii spun că ar fi o defensivă la atacurile energetice, precum ţoalele violet pe vremi nu de mult apuse. Să fie hlamida zoo, de codru african, un zid pentru cea mai sexy politiciană din Ţara Frunzei Veştejite? Nu cred.

Căci apărarea unei femei - singura, de altfel - poate fi, în afară de gesturi, priviri, doar goliciunea ei. Nuditatea. Priviţi la istoria artei: colcăie de venere deznudate, scuzaţi pleonasmul!

Ce nevoie să aibă "Blonda supremă a României" de blană de tigru, vrea ea să înspăimânte gloatele precum fiara pe care a dezpieliţat-o?

Să se transforme, din blonda diafană care inspira până şi susurul de izvor, ori şoapta frunzei de stejar mângâiată d-un vânticel de primăvară, într-o înfricoşătoare fiară? Oare ce v-a inspirat să adoptaţi acest chip? Psihologii spun că ar fi paranoia.

Aşa ceva niciodată, Elena!. [O, scuze că v-am tutuit, nu eu, subconştientul meu rebel, el vă are mai aproape!

De unde paranoia pe malurile blândei Dâmboviţe!? Asta era o boală veche, deja-mpuşcată, legată de Leana-Nicu, ţăranii ăia din capu' statului daţi jos cu kaghebâta!

Ce treabă are generaţia portocalie cu paranoia? Psihologii au luat-o razna, maşer! De foame. Oricum, frunza mea dragă, blonda noastră adulată, doamnă Udrea, încearcă să mai abordezi şi mata ceva mai blând: un imprimeu mai neaoş.

Ce amestec au „foaie-verde" şi tigrii, leoparzii, pumele? Puteai, de pildă, să apelezi la jder, la motanul de bordei. Sau la râsul românesc. Că asta ne defineşte starea. Poartă haine cu imprimeuri de râs. Că de râs am ajuns. Râsul lumii, soro!

P.S. Păcat, codrul mioritic nu are animalul „plâns". I-ar fi stat bine cu el "şefului": chipiu şi vipuşcă din blană de plâns!

George Stanca