Dragă Gabriela Cristea,

Gabriela, ţine-o tot aşa cu slăbitul

Ţi-am revăzut pozele de acum 8 ani din Playboy. Uluitoare, minunate, nu am adjective, nici interjecţii, exclamaţii! Delicatese rare, interzise diabeticilor, pozele tale playboyene!

Poza aia cu cearşaful, poza aia cu eşarfa neagră, cu furoul azuriu, poze clasicizate ca tablourile lui Boticelli, sau mai recentului şi cutezantului austriac Schelee.

Apoi, poza cu broboada desfăcută taman la punctul fierbinte, punct ochit, scump de lovit! Dar, cele mai tari sunt, ce să mai..., pozele fărăăăă..., broboade, eşarfe, chiloţi şi alte textile mărunte, şi desuuri. Bref!, alea, fată, cu tine desnudată! Goală, na! Că mă jenez.

Erai splendidă! Marmoreană şi brunetă, cu ochii ca marea, ca o ciută negră sfidând înălţimile coastelor; în speţă, tu sfidai coasta marină a însoritului litoral. Turcesc, cred. Sau, nu erai atunci cu ei. Căci, ce aud eu despre tine şi ei, nu prea mă bucură. Aşa, ca român pe-aceste playuri. Da, atunci erai tânără, erai perfectă. Probă, pozele citate şi savurate!

Acum, ei te vor pe gustul levantin: plinuţă, burtică în colăcei, funduleţ-pepenaşi nu dovlecei, ţâţoance-dovlecei, nu strugurei. Pe modelul dansatoarelor orientale: să tremure puţin şunculiţele pe tine. Ce sentimente culturale, le-o trezi lor, nene, gelatina aia umblătoare?! Nu te balabustiza!

Nu ştiu ce reacţie are soţul tău - cu ceva antecedente violente, e drept în alte cazuri - dar, eu zic să nu te supui lor. Turcaleţilor. Au fost atâtea domniţe, şi valahe şi moldave, supuse turcilor; ba, chiar şi flăcăi cu demnitatea naţională spartă posterior. Fii mereu aceeaşi din „Noră pentru mama", emisiunea-vedetă a postului turcesc. Nu te lăsa! Fii tu însăţi, Gabi!

Mâine, despre Şerban Huidu