Dragă, Helmuth Duckadam
Îți scrie un rapidist înfocat, dar vorba unui politician, fie el și comunist, fie el și criminal înainte de a fi rapidist, eu sunt român. Mi-a crescut inima când l-am auzit recent pe Donald Tusk că te ia ca termen de comparație într-un context mai puțin flatant, despre apărarea justiției la noi...
După ce m-am minunat, am realizat o explicație simplă - domnul Donald Frantiszek Tusk , polonez, e născut în 1957. Avea 29 de ani când tu făceai minunile. Cum să nu te știe? S-a mai întâmplat la noi cu un președinte american, Clinton, care pe când ne aducea soarele la București o evoca pe maratonista Anuța Cătună. Care abia atunci a devenit celebră de-adevărat la ea acasă. La urma-urmei, dl. Trusk a crescut cu tine, ca super-erou sportiv ce erai. Și nu invers.
Răspunsul tău la gestul său este unul de gentleman de o modestie și o discreție demne de urmat și de urmași... Fără a te băga în treburile lor, prin distinsa doamnă a politicii Corina Crețu - pe care de multă, multă vreme o admir - ai răspuns. Ai trimis o perche de mănuși cu autograf și două sticle de pălincă din recolta proprie. La pălincă ai nimerit-o. Polacii sunt cu tăria. O parte din tinerețile mele le-am petrecut în compania unor lichide sovieto -polone. Iubeam însă vodka lor - aia, cu paiu-n sticlă, Zubrowka... - că de aia stau acum de vreo șase luni prin spitale...
Te felicit pentru laudele primite de la un astfel de nivel. Și, eu țin să amintesc autorităților române că tu erai un simplu ambasador de imagine făcut de d-na Grapini - fusei martor la propunere! - și nu cred că te-a solicitat cineva la ceva. Acum, ai merita să fii folosit ca vector de imagine și numit ceva ministru onorific de externe. Fără a-l deranja pe venerabilul domn Meleșcanu pe care eu unu îl respect enorm...
Dar eu vorbesc, eu aud. Noi presa lătrăm, noi ne auzim//citim. Eu scriu, ei vremelnicii erectați faluși ai vremii - n-am vrut să scriu ”făloși”... ci chiar așa; e un plural inventat - se șterg cu ziarul pe șezutul lor puturos de politruci. ...
Dar, să lăsăm loazele de-o parte... azi e vorba despre tine. Helmut Duckadam - o mare valoare sportivă a țării. O piesă vivantă de patrimoniu, alături de Nadia, Năstase, Halep, Pațaikin, Berceanu, Szabo. Te felicit pentru asta. Și, nici nu știi tu cât mă bucur eu pentru tine.
Se știe - așa, ca român...!
