Dragă Irina Loghin,
De ziua nunţii fetei tale-ţi scriu, acum, câteva rânduri... Mai întâi, precum vezi, am păstrat ”secretul” - căci, cine ştia... era informat - nunţii fiicei tale Irinuca.
Cu Bogdan. Şi meditam eu aşa sâmbătă seară chiar pe timpul evenimentului - eu eram la aniversarea nepoatei lui Adrian Păunescu, Alexandra, fiica Anei- Maria şi a lui Daniel Şerban - zic... că meditam la un fapt amuzant. Tu ai cântat la sute de mii, zeci de mii de nunţi poate.... eu eram curios să aflu cine a cântat la nunta Irinucăi? Fuego, camaradul tău de scenă, slăbiciunea ta? Asta sigur, căci, deşi cum zisei, eram sigur, am aflat din presă că Da. Apoi, grupul prechea de naşi, grup Alesis cu care te însoţeşti adesea nu numai pe principul unei solidarităţi locale - tot prahoveni - ci şi ale unora de calitate. Aş fi curios dacă tu însăţi, vedetă consacrată a folclorului şi deci implicit a nunţilor, plus a botezurilor mioritice, tu, Prima-ntre alese, ai avut curajul, puterea, ”tupeul” să cânţi la nunta fiicei tale? Grea probă. Căci, îndeobşte la o nuntă românească mamele nu prea cântă, ci plâng etern îngrijorate de viitorul copilului lor...
Nu mai contează. Voi afla eu toate dedesubturile din presă. Mai puţin cele vestimentare care nu mă interesează. Găsesc irelevant - deşi e interesant - cât a costat rochia ta, a miresei, bijuteriile, tacâmul, bacşişul la lăutari şi alte acareturi...Contează mai mult viitorul evenimentului şi nu musai cu ce straie-l celebrezi!
Irina, nu aş fi vrut decât să mă fac o rândunică, o stăncuţă neagră... şi să fiu acolo la Biserica celebră - Caşin - să văd cum te comporţi în inedita, insolita, dar plăcuta ipostază de Soacră-Mică. Şi stau şi mă amuz că ipostaza de care vorbeam e trecătorare. Fiindcă, logic, Marea noastră solistă Irina Loghin, mitul folcloric, nu poate, nu are cum să fie ea... Mică. De aia te şi scriu cu M mare, ca să te fac şi mai mare, măcar la nivelul la care îndeobşte, eşti! Căci prea puţine lucruri care ţin de nimic, din ce e mic, nu pot fi legate de tine, de viaţa şi cariera ta uriaşe. Doar sâmbătă ai fost Mică, dar soacră. De azi revii la măreţia la care te ştie Românul...
Aşa că, Dragă Mare solistă populară cântăreaţă Iirina, iubită, adulată de tot natul; dragă Soacră Mică, eu nu fac altceva decât ca în numele meu, care te-am admirat mereu la valoarea-ţi reală, şi de care am legate atâtea amintiri ale începuturilor noastre, să-ţi urez cea mai banală, dar sinceră urare:
La mulţi ani ţie, familiei, meastrului Cernea, copiilor Irinuca, Bogdan, aici intră şi Ciprian...
Şi, Casă de Bazalt scumpei tale Irinuca!
