Dragă Simona Gherghe,
Te-ai îmbolnăvit, măi fată! După atâta experiență TV, aflată sub tensiunea transmisiilor în direct, toate devoratoare de energie umană, ai căpătat firesc o boală profesională. Și, ce credeai tu, că în două zile, e gata. Că te știe Pronia, de la televizor.
Și, culmea, boala nu e deloc una psihică, o dileală d-aia de care suferă mulți colegi autori de emisiuni și nu se caută. Că nu doare. Tu ai peritonită – doar o consecință a ei. Că, de paranoia, zic. Cea care ne apasă nevinovați pe creier, pe noi telespectatorii. Și cu care ne agresează ei, realizatorii. Mulții demiurgi ai televiziunilor noastre. Cărora, dacă le iei televizorul din meserie, nu mai pot decât a se juca cu păpușele, avionașe și tănculețe prin poienițele sanatoriilor de nevroze. Sau cu ciucurii de la cămașa de forță. Ce-i înnebunește pe lângă paranoia puterii, mai e și dubla subordonare a băieților TV acoperiți turcesculește.Tu, să zic eu, ești afară de chestiile astea, dar, oricum, trebuie să te ferești să nu te acopere și pe tine. La tine funcționează clar numai partea nervoasă a meseriei, consumul, care te-a dus la spital. Acest devotament al tău, care-și păzește emisiunea, cu rating cu tot, ca șoricioaica apărându-și puii de Pisica cea rea, mi se pare criminal. Sinucigaș. Eu aș institui prin lege astfel de excese. Las’ că treaba are și efect tot pozitiv, tot la rating, asupra publicului cretin. Uite, mă săraca, se sacrifică pentru noi? Greșit și demagogic. Zău, în stilul ăsta te văd făcând o emisiune în direct cu țiganii noștri exemplari, întinsă pe un cărucior de spital, spânzurată de garouri, cu seringi în vene, cu aparate, mai trăgând pe nas niște vitamine și mai interogând-o pe nuș’ ce Omidă despre ce i-a făcut Zăvorancăi...să fim serioși.Devotamentul ăsta, nici nu știu, cui folosește? Ar trebui, teoretic, să dai instituția-n judecată pentru exploatare asupra de măsură. Dar nu ea te-a pus, tu ai vrut. E un fel de autoflagelare cu biciul clientului... Nu e mare problemă, că ai tu peritonită, ci grav e de ce?! Și, mai grav e că nu ești singura, au mai fost cazuri. Lasă, Simona, sacrificiul ăsta inutil, mai iubește-te și pe tine, măcar atâta cât o fac eu acum cu scrisa-mi. Sănătate! Și ține minte șase cuvinte, draga mea:Moartea nu se uită la televizor…
